Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt convins ca in Romania fiecare traieste capitalismul in felul sau propriu. Ca avem pe aici vreo douaj’doua de milioane de tipuri de capitalism. In fine, nouaspe milioane juma’, dupa ultimul recensamant. Fiecare vietuitor neaos de pe meleagurile astea, zic eu, isi lasa amprenta inconfundabila asupra capitalismului, cu economia lui de piata implicita. Facturile, spre exemplu, sunt traite in mod individual, sunt abordate si integrate intr-un univers specific si irepetabil. De la extaz la agonie, de la indiferenta la curiozitate deliranta, de la speranta la deznadejde, intregul spectru infinit de emotii umane este starnit de aceasta mica (dar extrem de importanta) rotita a capitalismului. De aici pornind, rezulta in mod evident ca, escaladand fenomenul, capitalismul in ansamblul sau, in deplinatatea puterilor sale cum ar veni, provoaca reactii unice in pieptul fiecarui roman. Care fie se arunca vitejeste in lupta, fie tatoneaza cu atentie terenul, fie (asta e, exista si compatrioti de astia) se ascunde in boscheti, fie sare la bataie, da’-i lasa la inaintare pe altii. Din razboiul asta unii ies victoriosi, altii raniti – unii mai grav, altii mai putin grav, altii mutilati pe viata – altii mor – unii cu glorie, altii acoperiti de rusine.
Carevasazica, desi avem enspe milioane de tipuri de capitalism in Romania, totusi se pot decela cateva tipuri reprezentative. Al intelept vorbea la inceputuri despre "capitalismul de cumetrie". Adica biznis la botu’ calului, edvartaizing din poarta-n poarta, Pi Ar printre veri si, ofcors, cumetri, cum ii spune si numele. Capitalismul asta de cumetrie rezista si in zilele noastre, numa’ ca acum el a capatat o transparenta desavarsita, nu-l mai vezi. Te uiti prin el si nu-ti dai seama ca e in fata ta, te dai cu capu’ de el si nu stii de ce te doare si de ce te-ai dat cu doi pasi inapoi.
Mai exista capitalismul rafinat. Tras la Rolls Royce, Bentley, vile proiectate de arhitecti adusi din Italia, Spania ori Franta, toale de firma, priviri printre gene, strangeri de maini molatece, zambete condescendente si amante proaste cu craci (ori amanti carora li s-au lipit ganterele de palme, lasa-lasa ca nu ne-am nascut nici noi ieri).
Capitalismul grobian. De aprozar. Gip, burta, copii burdusiti cu bani ca sa epateze la liceul de cartier unde sunt corigenti. Tata are magazin la coltu’ blocului. Domnu’ patron care-si canoneste cei patru angajati ca sa le intre in bine in cap ca intre locul lor de munca si cel de la o multinationala nu sunt decat cateva statii de metrou (plus o calatorie cu autobuzul de la un capat la altul, in functie de situatia de pe teren).
Capitalismul de circumstanta. Aia de n-au firma, da’ au spirit corporatist. Sunt eficienti ca la balamuc la serviciu, cuvantu’ "cariera" le provoaca un spasm neuronal si manipuleaza banii de parca ar lucra cu nitroglicerina. Masini mistoace, de bun-gust, vacante prin locuri deosebite, alese cu grija, locuinta decenta si acasa in general de cacat.
Capitalismul jalnic, patetic, de doi lei. Ala care lucreaza la patron si cand se duce in carciuma e investitor strategic. In supermarket are viziune economica globala. In concedii e un fel de cap de familie mafiota.
Si mai e si capitalismul casnic. Usurel-usurel, pe langa casa. Desfasurat sub deviza "bine ca iau si nu dau". Business-ul e locuinta proprie in care ai ca angajati propriii membri ai familiei. Bineinteles, numai cei conlocuitori. Concediile, o aventura! Busteni, Eforie Nord. Sau o escapada prin proximitate: Bulgaria, Grecia and Turcia SRL.
Am simplificat intr-un mod grosolan, lipsit de sensibilitate, diversitatea infinita a felurilor de capitalism vivant din Romania. Universul de trairi si experiente personale pe care acesta le naste. Iata! Capitalismul cu fata umana e viu, are 21 de ani si reprezinta tara asta in lume.
