O boala noua, costisitoare, imbracand toate simptomele unei epidemii face ravagii. Nu stiu daca si in restul lumii, dar in Romania cert. Microbul agresivitatii alimenteaza morga si, in cazurile mai norocoase, burduseste spitalul. Cat ne costa ingrijirea victimelor agresivitatii? Cat ne costa spitalizarea celor care-si rup reciproc oasele si-si trimit dintii in omulet? E nevoie de un nou impozit in conditiile in care plangem neputintele financiare pentru tratarea unor maladii curente? Urcam asigurarile de sanatate, marim CASS-ul, pe care un politician vroia sa-l scoata de tot, fiindca nu ne infranam nervii?
Il facem mai mare pentru ca romanii se bat in trafic, isi sparg capetele in cartierele unde domina deja comertul de droguri, scot iute pistolul si si mai iute sisul pe care-l baga fara ezitari in burta inamicului cu care, pana acum un minut, au baut o cinzeaca? Prima stire a diminetii de azi e legata de moartea unui elev care, la o scoala din Filiasi, s-a batut cu un altul. Din bataia celor doi copii, unul a rezultat colet pentru morga. Lovit pesemne sanatos si ghiolbaneste, asa cum combatantii au vazut acasa, in disputele cu ciomagul ale parintilor, unul dintre cei doi a murit. Moartea s-a instalat in cartiere, in scoli, sta la bloc si uneori la vila, cu sau fara turnulete. Nu din motive microbiene. Nu-i o epidemie de ciuma care i-a biruit pe doctori, nu secera printre romani malaria. Secera marlania si ghiolbanismul si fudulia celor care au pumnul mai vartos. Boala violentei e, se zice, tipica lumilor sarace, needucate, traind in mizerie si promiscuitate. Sa ne potrivim unui asemenea calapod?
Ieri, o mama isi asasina fiul de patru ani cu perna pentru ca iubitul nu-l agrea. Un tata de prin Moldova, imbatat de alcool si ura, frangea oasele baietelului lui si-si expedia fiica, tot un copil, in coma la spital. Sirenele salvarilor nu spinteca aerul doar pentru a cara bolnavi de cancer in faze nimicitoare, sau cardiaci doborati de infarct, ci si reziduurile, uneori greu de identificat, ale unor persoane prinse in incaierari. Sigur, intr-o tara, unica in lume cred, in care presedintele sau, in cadrul unui miting electoral, articuleaza un sanatos dos de laba unui pusti care l-a enervat strigand in loc de "Jos Iliescu!', "Jos Basescu!', intr-o astfel de tara, violenta pare a fi simbol national si, de ce nu, mandrie de neam.
Iti dau una de mirosi a mort! Ma, daca-ti lipesc un dos, te fac afis! Sunt, iata, expresii cu care obisnuim de mici tancii. Cand ajung la scoala, poate chiar la gradinita, fiindca exista si o precocitate a agresivitatii, tancii isi administreaza, copiindu-i pe cei mari, capete in gura. Natia se dezvolta in datele ei. Mai e ceva de facut? Mai e, dar pentru asta nu trebuie sa-mi povestesc doar eu ideile. E nevoie de o sfortare de inteligenta colectiva.
Doua familii, ambele numeroase, ambele cu copii si nepoti, s-au batut cu parul la poarta si in batatura. 18 persoane au avut nevoie de ingrijiri medicale, transportate fiind la spital, cu un sir de salvari. Decontam bugetar o boala care n-a fost trecuta inca in catalogul de molime. E vremea s-o facem.