Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marian Iancu a devenit patetic. Virilul discursurilor mirobolante continua, mai nou, razboiul cu fortele care i-au vestejit idealurile in partitura unei generozitati maxiponderale. In invoiala unui spectacol de mare ieftineala, Marian Iancu se face ca accepta, de bunavoie si in scopuri nobile, rastignirea-i martira. Flotantul din Banat isi indeamna adversarii sa traga in el dupa cum le este pofta, dar sa lase in pace echipa. S-o lase in pace pe Politehnica Timisoara. Ideea sacrificiului personal in beneficiul interesului general ar avea lustrul nobletii daca n-ar fi slujita de minciuna. Minciuna prin care Marian Iancu incearca sa se scoata in fata suporterilor timisoreni. Fiindca, altfel, din tot ceea ce a intreprins Marian Iancu la Timisoara in decursul timpul reiese clar ca omul nu a urmarit decat edificiul personal. Finantarea Politehnicii nu a insemnat decat finantarea propriilor interese. Iar egoismul cu care a actionat, potentat si de un slinos orgoliu de cartier, a facut mai mult rau Politehnicii Timisoara decat toti adversarii pe care echipa i-a avut in competitie si in afara ei. Campionatul n-ar fi reusit niciodata s-o tranteasca pe Politehnica Timisoara. Politehnica Timisoara a retrogradat doar pentru faptul ca a pierdut meciul cu Marian Iancu.
Rolul de calau al Politehnicii il asaza periculos pe Marian Iancu printre suporterii Timisoarei. De aceea, simtind vecinatatile amenintatoare, Marian Iancu face tot ce poate pentru a introduce in scena dubluri ale interpretului principal. Alegerea numarul unu in acest sens pare sa fie Mircea Sandu. Presedintele FRF are, intr-adevar, amploarea scutului pe care si-l doreste Marian Iancu. Numai ca nici Mircea Sandu nu-i vreun fraier. Nu este nicidecum omul care sa se lase dus de regiile ieftine ale iancului. Ramane in echilibrul sau si contraataca din vecinatatea scenei. Mircea Sandu este capabil sa demonstreze publicului ca ceea ce ar dori Marian Iancu sa para lacrimi varsate pentru Politehnica Timisoara nu au sursa sentimentala. De fapt, Marian Iancu isi stropeste discursurile cu apa pe care i-au lasat-o in gura cele 11 milioane de euro cu care a fost pagubit prin neparticiparea in competitiile europene. Prietenul Dumitru Dragomir a citit si el destul de corect efectele prejudiciului financiar si costurile unei prietenii ratate. Dar nu mai pedaleaza alaturi de fratele Iancu impotriva lui Mircea Sandu, deoarece conflictul cu Gigi Becali l-a lasat intr-o convalescenta apropiata de alte adevaruri periculoase. Este prea subred la ora actuala si nea Mitica. De aceea lasa netocita arma lui preferata, arma santajului pe care o promisese imediat dupa sedinta Comitetului Executiv al FRF. De aceea Marian Iancu incepe sa aiba tot mai mult sansa porcului la Ignat. Doar ca om de fotbal, bineinteles. Iar daca va fi sa se intample astfel, vom avea prilejul sa constatam ca Mircea Sandu a lucrat pentru binele Politehnicii Timisoara si nicidecum impotriva ei.
Citește pe Antena3.ro
