Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A ridicat semne de întrebare și a prilejuit comentarii decizia administrației prezidențiale de a nu invita la recepția de ieri, de la Palatul Cotroceni, unele personalități ale vieții politice actuale, ca de exemplu pe Liviu Dragnea sau pe Victor Ponta. Cum motivele deciziei nu au fost comunicate opiniei publice pe cale oficială, este de la sine înțeles că, pe diverse canale de informații, au circulat felurite supoziții dintre care cea mai des vehiculată a fost aceea că la un eveniment de asemenea importanță nu sunt dezirabile ,,persoane penale’’. Categorie în care, după toate probabilitățile, a fost încadrat Liviu Dragnea dar care, printr-o extensie de sferă operată într-o manieră tipic DNA, l-ar putea include și pe Victor Ponta. În acest caz se ridică numaidecât întrebarea: de ce a fost invitat Traian Băsescu a cărui prezență a fost salutată în mod expres de către președintele Klaus Iohannis, amfitrionul recepției?
Trecând peste asemenea chestiuni de domeniul protocolului prezidențial, eu aș pune o altă întrebare: ziua de 9 mai este doar Ziua Europei? Fiindcă, după câtă istorie a României mai știu (și mai știm, până când nu se va da curs aberantei propuneri de a scoate studiul istoriei noastre din programa școlară), tot pe 9 mai, se sărbătorește și Ziua proclamării independenței de stat a României. Și atunci, de ce recepția de ieri a fost dedicată numai marcării Zilei Europei, iar în discursul președintelui tuturor românilor, Klaus Iohannis, nu s-a făcut măcar o sigură mențiune la actul, cu adevărat istoric, al proclamării independenței de stat a României și la eroismul cu care armata română a consfințit-o prin lupte eroice și prin mari pierderi umane?
Din păcate nu este singura omisiune de pe genericul festivității care rămâne greu de explicat, dacă ne gândim la împrejurarea că, în fiecare an, se sărbătorește Ziua Victoriei, 9 mai 1945, ziua capitulării Germaniei hitleriste, care a marcat sfârșitul Marii Conflagrații a Secolului XX. Victorie la care a contribuit într-o mare măsură actul istoric de la 23 august 1944, prin care România s-a alăturat Alianței ani-hitleriste și, prin aceasta,ofițerii și soldații Armatei Române luptând cu eroism pentru fronturile din Vest, așa încât războiul a fost scrutat războiul cu 200 de zile. Numai că și această sărbătoare nu s-a regăsit pe genericul recepției organizate la Palatul din Dealul Cotrocenilor și nici în discursul prezidențial rostit ieri, ceea ce, iarăși, este de natură să ridice serioase și îndreptățite semne de întrebare.
Firește, mi se poate motiva că , de la proclamarea independenței de stat a României s-au împlinit ieri, 9 mai, 139 de ani, iar de la victoria asupra regimului hitlerist au trecut 71 de ani, ceea ce însemnă că nu ar fi vorba despre cifre rotunde, așa după cum ar cere-o tipicul unor acțiuni omagiale. Perfect de acord, dar de la 9 mai 1950- ziua în care Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a rostit faimoasa Declarație care a marcat primul pas în constituirea Comunității europene a cărbunelui și petrolului, prima dintre instituțiile care au stat la baza Uniunii Europene - s-au împlinit, tot ieri, 9 mai, 66 de ani, ceea ce, iarăși nu reprezintă o cifră rotundă. Și atunci?
Făcând, în discursul prezentat la recepția consacrată sărbătoririi Zilei Europei, o amplă referire la declarația lui Robert Schuman din 9 mai 1950, președintele României, Klaus Iohannis, sublinia faptul că ,,se cuvine să ne aplecăm din nou asupra acestor cuvinte și să le redescoperim semnificația.’’
Perfect de acord, dar ce semnificația specială au cuvintele lui Robert Schuman despre Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Petrolului, rostite în anul 1950, pentru electoratul nostru care va fi chemat la urne de două ori în acest an? Electorat căruia președintele tuturor românilor i-a dat prețioase indicații să fie foarte atent pe cine va vota atât la alegerile locale cât și la cele pentru viitorul legislativ al țării?
Oare nu era mai potrivit ca, în acest context, domnul Klaus Iohannis să fi făcut referire la cuvintele rostite la 9 mai 1877 de către Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României: ,,Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare!’’, atrăgându-le, în acest fel cetățenilor României, stat democratic, modern, stat membru al Uniunii Europene, că de votul lor depind în mod esențial prezentul și viitorul nostru, al tuturor românilor indiferent de naționalitate? În mod deosebit prin aceea că în viitoarele consilii locale și județene, ca și în viitorul parlament, să fie aleși oameni corecți și pricepuți, oameni capabili să elaboreze și să pună în act proiecte care să valorifice oportunitățile majore ale României în calitate de stat membru egal în drepturi și îndatoriri cu celelalte state ale Europei Unite.
Citește pe Antena3.ro
Iar, dacă tot am făcut trimitere la semnificațiile Zilei proclamării independenței de stat a României, mi se pare absolut obligatoriu să reamintesc un alt eveniment istoric pe care nu l-am regăsit în discursul președintelui Klaus Iohannis. Cu o zi în urmă, adică la 8 mai 2016, s-au împlinit 150 de an de când tânărul prinț Karol Eitel Zephirus Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen -viitorul Rege Carol I al României-, în vârstă de 27 de ani, proaspăt sosit în țara noastră, rostea, la Drobeta Turnu-Severin, aceste cuvinte care i-au fost suprem legământ de conștiință: ,,Punând piciorul pe acest pământ sacru, am devenit român!’’ Pentru ca, la 10 mai, să depună jurământul de credință în Dealul Mitropoliei, marcând, în acest fel, începutul unei perioade de mari prefaceri și de înflorire, politică, economică și spirituală, a României. Am considerat de datoria mea să fac această referire la evenimentele petrecute în urmă cu 150 de ani și la personalitatea , cu adevărat de statură istorică a Regelui Carol I, chiar dacă nu sunt ceea ce în limbajul curent se numește ,, un monarhist’’. Sunt, însă, un partizan declarat al respectării adevărului istoric, de aceea am ținut să atrag atenția asupra acestor două foarte grave omisiuni care au făcut ca ieri,instituția Președintelui României, să nu sărbătorească decât Ziua Europei.
Așadar, când vom sărbători ziua de 9 mai, sub semnul acestor trei evenimente cu adevărat istorice domnule președinte, Klaus Iohannis?
