Este Bucureştiul pregătit pentru adevăr?

Bucureştiul şi bucureştenii sînt confruntaţi cu multe crize de multă vreme şi aparent fără soluţie, fiindcă ele se adîncesc an de an.

Bucureştiul şi bucureştenii sînt confruntaţi cu multe crize de multă vreme şi aparent fără soluţie, fiindcă ele se adîncesc an de an. Administrarea în stil european a acestei mari capitale din Europa rămîne un vis neîmplinit. Cu toate că în ultimii ani în Bucureşti s-au cheltuit sume de ordinul miliardelor de euro şi totodată au intrat volume mari de capital străin, viaţa bucureştenilor se confruntă cu grave neajunsuri, prea bine cunoscute: trafic infernal, praf şi gunoaie la tot pasul cînd timpul e uscat, bălţi cît cuprinde şi străzi desfundate cînd plouă, spaţii verzi distruse neîncetat, publicitate stradală haotică şi sufocantă, speculaţie imobiliară care îşi bate joc de norme elementare de arhitectură urbană, servicii dezordonate şi de slabă calitate pentru populaţie etc. Se pare că norma de viaţă în Bucureşti e haosul. Aproape nimic nu e aşezat într-o ordine firească.

Proiectele de dezvoltare sau de corectare a acestor grave stări de lucruri din Bucureşti, avansate de oameni cu înalte răspunderi (de la Primărie sau din Guvern), nu au fost altceva decît fraude. Fiindcă fraudă se numeşte un proiect pentru care se alocă bani grei, iar rezultatul este minor sau chiar inexistent. Ne-am dori înainte de toate să se facă cu bani măsuraţi lucruri temeinice, iar nu ca acum, cu bani neruşinat de mulţi, lucruri de mîntuială. În locul stabilit prin lege pentru a se judeca şi adopta proiecte (consilii şi comisii ale Primăriei Generale şi ale primăriilor de sector), în loc de responsabilitate şi profesionalitate sînt interese strîmbe şi culoare ale corupţiei. Mai direct spus, în loc de cinste e mai mult hoţie, în loc de dreptate e mai mult răutate. Exemplele mă copleşesc, la cît de multe sînt. Afacerile pe banii bucureştenilor nu se mai fac în primul rînd în interes public, ci pentru a satisface clienţii primăriilor şi primarilor.

Politica în Bucureşti e ca tabloul unei vieţi plină de scene absurde. Sînt nesfîrşit de multe rele şi nici un vinovat. Probabil că e timpul să strigăm aceste adevăruri şi să nu mai auzim atîta flecăreală mincinoasă.

Proiectul autostrăzii de centură a Bucureştiului a fost trîmbiţat în anul 2000 şi se află în stadiul zero.

Proiectul de management al traficului, la fel, anunţat acum opt ani, abia demarează şi cuprinde doar arterele principale.

Zilele trecute, imediat după Summit-ul NATO, într-un blocaj de trafic exasperant, am circulat, auto şi pe jos, pe mai multe străzi secundare din zone centrale. N-aş fi crezut  cît de rupte şi desfundate sînt multe dintre ele, pe cînd bulevardele principale se asfaltează repetat şi borduri se schimbă frenetic prin contracte umflate cu nesimţire.

O altă mare cacealma s-a dovedit a fi reducerea costurilor de încălzire prin instalarea repartitoa­relor de căldură. Pensionarii care-şi drămuiesc fiecare leu dintr-o pensie absolut insuficientă şi-au cumpărat repartitor cu speranţa de a economisi la întreţinere. În realitate s-au trezit că au plătit mai mult decît cei care nu aveau repartitor. Bucureştiul pare să fie într-un permanent război între oameni învestiţi cu înalte răspunderi, care poartă vina pentru dezastrele de azi şi oameni care mai cred în fapte necesare, dar nu au (încă) putere politică.

E prea mult să cerem o gestiune raţională şi responsabilă a Bucureştiului? De la sine o astfel de gestiune nu vine. Trebuie schimbat ceva în regimul de guvernare. Preferinţele pur politice trebuie demascate pentru a lăsa locul unei gestiuni transparente. Alegerea primarului general, ca şi a celor de sectoare numai pe poză, improvizaţie şi falsă agresivitate a promisiunilor ucide şansa de a vedea Bucureştiul ieşind din marasm şi corupţie.

Ar trebui să dăm votul şi pute­rea aceluia care a dovedit capacitate de acţiune şi de gestiune performantă, care a dovedit că poate convinge pentru a scoate legi care transformă şi îmbunătăţesc stări de lucruri negative.

Ar trebui să dăm votul şi pu­terea acelora care au curajul să spargă muşuroiul înşelătoriilor irezistibile pînă azi instalat în guvernarea Bucureştiului.

Uneori e nevoie de medicamente amare pentru a salva societatea de boli grave.