Eu, megieş terorismului, sau Traian Băsescu?

În perioada domniei lui, poporul e pe cale de a fi asasinat în masă

Organismul care adună în chimia lui lăuntrică miniştri, şefi de servicii secrete şi chiar, în vârful său, pe preşedintele ţării, în formulă abreviată CSAT, a semnalat deunăzi, între alte pericole care pândesc rapace si­guranţa naţională, presa. Ziaristul, pitit după copacul subţire al unui condei, poate fi teroristul ucigaş sau sinucigaş. El piteşte în "cureaua lată" a articolului său de ziar dinamita azvârlirii în aer a Turnurilor Gemene - nume de cod pentru Băsescu şi Udrea - şi "puşca" prin care va fi asasinată tihna poporului. Scrii că la iarnă băbuţele, şi nu doar ele, vor muri de frig în case? Ei bine, comiţi un act terorist. Îl ataci, cu pixul ca unealtă de scris nu ca briceag, pe Băsescu? Fireşte că atentezi la viaţa naţiunii. Băsescu, precum se ştie, e ţara, el e siguranţa naţională, din el ne tragem, fiindcă, vorba unei mi­nistrese, e Traian al Romei reîncarnat. Tot preşedintele, reales cu vârtosul scor de 50,3%, ne va trece, ca bi­blicul Moise, deşertul. Cum să nu aibă dreptate CSAT-ul atenţionând negru pe alb că ziaristul, promovat între pericole lângă terorist, este megieş crimei? Cu alte cuvinte, CSAT-ul, care vorbeşte printr-o singură voce, cea a preşedintelui, fiindcă ăilalţi devin instantaneu muţi, are dreptate. Sunt terorist sau, mă rog, reprezint o "vulnerabilitate". Adică un soi de megieş al teroristului care a huzurit până azi neidentificat.

Dar dacă terorist este chiar Traian Băsescu? În perioada domniei lui, poporul e pe cale de a fi asasinat în masă. El, înaintea campaniei electorale care l-a reconfirmat "glorios", a decis cel mai asasin şi inutil, fiindcă n-a îmbunătăţit cu nimic viaţa românilor, împrumut extern. Banii s-au evaporat rapid şi n-au lăsat nici o urmă că au trecut pe aici. Nici o scamă de autostradă, nici un pic de Transfăgărăşan, nici o nouă staţie de metrou, că aşa ne-a învăţat istoria primului împrumut, rambursat în 25 de ani de strâns cureaua. Regimul Băsescu n-a făcut din aceşti bani nici măcar o potecuţă prin care să ne retragem în codri. Aflăm, dimpotrivă, că lipsa de bani e din ce în ce mai acută şi că dacă săptămâna viitoare respectivul fond nu ne mai varsă în teşcherea 1 miliard de euro am sfeclit-o. Cine a închiriat România pe veci? Cine i-a îngăduit lui Marko Bela să zică ospitalier şi educat, la Tg. Mureş, bun venit pentru prima oară pe teritoriul Ungariei? Cine a aruncat în aer liniştea acestui popor mai abitir decât o bombă atomică de nu mai ştim de noi, ne hărţuim şi ne duşmănim unii pe alţii, fugim din ţară de parcă aici a dat ciuma? Eu, tero­ristul-ziarist, sau teroristul numărul unu care e Traian Băsescu? Domnule şef al CSAT, pericolul e acolo, în odaia aia unde stai matale în capul mesei.

Cu trei zile înaintea deciziei Curţii Constituţionale, o "sursă" care în general nu mă păcăleşte mi-a comunicat verdictul. Curtea va trânti chestia cu amputarea pensiilor. De ce? Băselu, mi-a zis sursa, are nevoie de recredibilizarea acestei instituţii "pentru războaie mai importante". În plus, se va da liber la ciordit bani mai mulţi de la populaţie, iar pensionarii vor cotiza şi mai tare. Aşa a fost. Coincidenţă?

Domnul Boc a promovat cu succes (unicul său succes de sorginte li­terară) adjectivul "nesimţit" pentru pensii. Îmi permit să-l preiau scriind că duminică am asistat, bulversat şi înspăimântat, la cea mai nesimţită conferinţă televizată cu prefecţii, de fapt cu naţiunea, a lui Boc şi a miniştrilor lui. Telemizeria voia să arate cât de îngrijoraţi sunt ei pentru viaţa poporului. Popor care mai nou se şi îneacă. Câte case au fost inundate? 1.800-1.900, răspunde grav Blaga. Nişte sute de poduri, una bucată bătrân înecat, una bucată dispărut în viitură. Prutul e cât Dunărea. Şi?, întreb eu. Decât să număraţi morţii, nu era mai bine ca în perioada domniei voastre să faceţi şi voi un diguleţ, o stavilă în calea morţii? Mi-i imaginez la primăvară, tot într-o teleconferinţă cu prefecţii, după dublarea gigacaloriei şi să­răcirea extremă a păturii largi de oameni care nu vor mai fi în stare să-şi achite întreţinerea la bloc. Câţi morţi la Craiova sau la Iaşi sau la Timişoara, întreabă grav şi patriotic Boc? Stăm bine, răspunde un prefect. Avem în medie patru îngheţaţi pe fiecare scară de bloc, spre deosebire de, să zicem, Vaslui, unde într-un bloc debranşat au murit toţi. Cer maximă operativitate, zice premierul, care e certat de la Cotroceni că nu s-a recurs din prima clipă (aşa e şi înţelegerea cu FMI) la gropile comune. Nu trebuie să ne formalizăm cu sicriele care oricum putrezesc, iar lemnul ar putea fi exportat cu succes, direct din pădure, pe filiera nedebranşată Omar Hayssam.

Între măsurile istorice luate de regimul Băsescu se numără, grabnic preluată şi de presa internaţională, identificarea ziaristului ca terorist şi aşezat în ţinta lunetelor apărătorilor siguranţei şi securităţii naţionale. Într-o ţară anemiată şi abulică, do­minată şi strivită în toate resorturile ei de orgoliu de un singur om, vocea gazetarului se aude uneori strident şi nefiresc. Măsura trebuia luată. Bravo, Teroristule!