Europa şi-a pierdut busola

Un nou summit, de data asta informal, demonstreaza nevoia de actiune si de decizie ferma pe care o resimte batranul continent, mai ales in ceea ce priveste zona financiara. Urmarind aceste framantari pe termen scurt si foarte scurt nu pot sa nu ma intreb totusi daca Europa mai are vreun plan ade­varat cu ea insasi. Daca mai exista viziune si proiecte pe termen mediu si lung.

Mai ales in ultimele doua decenii, Uniunea Europeana si-a de­pasit conditia initiala de aso­ciatie economica si si-a afirmat tot mai explicit vocatia politica si ci­vilizationala. Nu a fost un proces usor, iar lucrurile s-au complicat pe masura ce au patruns in organizatie state noi, cu diferente fundamentale fata de membrii fondatori. Astazi, aceasta ten­din­ta pare uitata si ne intoarcem la baza, la elementele economice si atat. E doar un efect de mo­ment? Sau abandonam voit niste perspective si niste seturi de valori?

Sistemele democratice si drepturile omului mai sunt resorturi fundamentale ale UE? Sau stabili­tatea sistemelor bancare si disciplina bugetara le-au acoperit cu totul? Cum am mai intrebat aici, o guvernare buna e una care nu depaseste un anumit deficit? Indiferent ce face in rest?

Sistemul de valori al UE ar trebui sa fie azi mai important ca niciodata. Continentul e inconjurat cu zone problematice, aflate in fierbere. Nordul Africii, Orientul Mijlociu, Rusia sunt spatii care cauta o identitate, o afirmare si care, pana una- alta, genereaza instabilitate sub diverse forme. Inclusiv relatia transatlantica cu Statele Unite trebuie gestionata pornind de la niste idei si principii foarte clare.

Candva, Uniunea a pus bazele unei structuri unitare de actiune diplomatica. Astazi insa statele membre actioneaza aproape separat, se aud voci contradictorii si interesele par atat de distincte si de greu de impacat, incat cu greu putem vorbi de o voce aparte in concertul international. Mai este extinderea un obiectiv actual pentru UE? La un mo­ment dat se parea ca nu. Dar acum dis­cutam despre integrarea Croatiei. Care e, de fapt, strategia si in aceasta privinta? Dar pentru Turcia?

Dupa anii ’90, in care a defilat triumfator pe scena diplomatica si economica a lumii, UE pare astazi mai degraba o organizatie care ii incurca pe multi dintre membrii ei. Privind problema din toate unghiurile care conteaza, eu nu cred ca Uniunea Europeana a devenit un proiect epuizat sau inutil. El e nefinisat, fara indoiala. Si se afla la rascruce. Ca sa depasim momentul trebuie sa alegem o directie in aceasta raspantie. Si oricare ar fi directia, nu cred ca merita sa intoarcem spatele ideii de baza, constructiei insasi, atat de generoasa si fertila in bazele ei.