Nereusitele fotbalului nostru, un fotbal persecutat rau de mediocritate, i-ar putea plictisi pana la lehamite pe cei care inca il mai suporta. Martorii fenomenului sunt salvati insa de amenintarea depresiei gratie circului periferic pe care pacientii prostiei il provoaca cu o seducatoare inconstienta.
Ultima saptamana a aglomerat cu harnicie o multime de neghiobii ale fotbalui, multe dintre ele concurand cu impresia ca numai pe la noi se poate intampla asa ceva.
Cea de-a saptea etapa a campionatului nu are meritul de a fi schilodit fotbalul altfel decat de obicei. Nici balacareala iubitilor conducatori si arbitrajele scandaloase nu detaseaza cumva ultima etapa de precedentele. Aceasta ultima etapa are insa meritul de a fi impovarat comisiile de judecata ale ligii cu responsabilitatii numai bune sa dea masura competentei onoratilor jurati. Incidentele de la Dinamo, numeroasele eliminari din joc ale unor fotbalisti si trimiterea in tribuna a nu mai putin de trei antrenori au facut concurenta serioasa cazului Gardos, cel care i-a cauzat o dubla fractura lui Cosmin Bacila. Nu mai are rost sa mimam nedumerirea si sa ne intrebam de ce recidivistul Razvan Lucescu a primit doar doua etape de suspendare in timp ce Viorel Hizo a incasat trei. Pai, d-aia! Fiindca Viorel Hizo e mai neaos si nu injura atat de elevat ca Lucescu. Iar la o asa diferenta in discursul reprosurilor nici nu mai conteaza faptul ca antrenorul Rapidului a continuat sa asiste la meciul Dinamo – Rapid dintr-o zona interzisa. Fiindca importante-s doar floarea de la butoniera observatorului de joc si adresa de domiciliu a impricinatilor.
Suspendarea lui Gardos pentru zece etape a starnit, si ea, comentarii care-i caracterizeaza pe inscrisii la cuvant.
Dirigintii Stelei sustin recursul in ideea reducerii suspendarii. Si o fac, desi Gardos a cam fost suspendat din jocurile Stelei chiar si atunci cand nu era pedepsit.
Cei de la Pandurii, dimpotriva, vor sa majoreze numarul etapelor de suspendare. Dar nu dintr-o pornire impotriva lui Gardos. Ei nu tin cont de soarta unui biet cramponat atunci cand se vor victoriosi in razboiul cu gigistii de la Steaua.
Orgoliosii cotonogari ai bunului-simt sunt striviti insa tocmai de victima accidentului, adica tocmai de acela caruia i s-ar fi putut scuza orice exagerare in acest caz. Cosmin Bacila, de pe patul de spital, cere clementa pentru Gardos. Exemplara lectie de omenie. Generozitatea lui Cosmin Bacila nu poate fi trecuta cu vederea decat de nimicnicii care paraziteaza fraudulos fenomenul.
Deocamdata amanam comentarea surprizelor facute de prostie prin Cupa Romaniei. Nici pentru reluarea dialogului dintre Piturca, Mutu si Tamas nu este loc acum.
Mai consemnam doar glazurarea musuroiului din fotbal prin pornirea Borsului impotriva lui Marius Stan. Fiindca oricand o zeama lunga poate fi mai importanta in fotbalul nostru decat realizatorul succesului.