Privirea crunta si degetul amenintator fluturat in public de presedintele Traian Basescu sub nasul ministrului de externe Andrei Marga, de parca un diriginte isi mustruluia scolerul tampit sau obraznic, n-au fost nici pe departe exclusiv expresia ofuscarii prezidentiale fata de profesorul uiniversitar care, analizand academic niste atitudini si acte cotroceniste, le gasise corespondent pana la identificare in comportamentul lui Mussolini. Oricum, ceremonia depunerii juramantului de catre noul Guvern nu era locul unei asemenea rafuieli necivilizate.
Mai curand, insa, cred ca Basescu a vrut ca, de la bun inceput, sa-l aseze pe Marga pe o pozitie net subalterna, de tregher prezidential, si sa arate lumii intregi ca el, Basescu, nu altcineva, e jupanul total al politicii externe romanesti. Asta, dupa ce deja Victor Ponta precizase ca politica interna si administrarea tarii vor fi decise la Victoria, iar nu la Cotroceni, cum se naravise prezidentul.
Traian Basescu pare hotarat sa-si apere cu cerbicie ultima reduta, politica externa. Pe care, tot arogandu-si titulatura de "sef al statului", a desenat-o pana acum fara mare folos, fara a consolida pozitia tarii in UE. Dimpotriva - decretand inca din 2005 ca Romania e sudata de axa Bucuresti - Londra - Washington (Londra a uitat+o destul de repede...) si anuntand ca azimutul sau e Licuriciul cel Mare, ba mai ostilizandu-si si o serie de importanti lideri continentali si dand prioritate contractelor transatlantice, in dauna celor comunitare - a determinat si situarea tarii pe o stapontina adesea privita de sus in UE. Nu mai vorbes despre ignorarea fatisa a intereselor economice ale Romaniei in Rusia si in China, ceea ce ne costa enorm.
Cum vor evolua lucrurile? Greu de presupus ca Basescu va citi corect, in sfarsit, Constitutia si va accepta ca "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii" (art. 102). Si ca "Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern" (art. 91), iar nu, ca pana acum, hotaraste el singur si, intr-un tarziu, afla si Guvernul. Vrea sau nu vrea, presedintele Basescu va trebui sa se exercite si in politica externa sub imperiul si in limitele atributiilor sale constitutionale, care sunt mai mult de reprezentare si mai putin de decizie autocrata.
Nu cred, insa, ca, deja prevenit ca nu va mai fi, ca pe timpul echipelor Boc-MRU, premier de factor in privinta deciziilor interne, Traian Basescu va reveni de bunavoie la atitudini normale si-i va lasa pe Victor Ponta si pe Andrei Marga sa-si indeplineasca rolul si in politica externa, fara a recurge la o opozitie distructiva. Pe de alta parte, nici prim-ministrul Ponta nu pare a fi dispus sa fie peste hotare cel mult purtatorul de servieta al presedintelui, iar nu cel care detine puterea executiva.
In acest sens, este de urmarit reprezentarea Romaniei la viitoarele summituri UE si euroatlantice. Vizita la Bruxelles si contactele lui Ponta cu lideri europeni si cu secretarul general al NATO sunt un semnal. Pe care, daca nu-l intelege, Traian Basescu risca sa forteze el insusi "externalizarea" sa de la Cotroceni. Fara a se lungi o boala de care Romania numai timp nu are acum.