Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministrul Apărării are deschise două fronturi în lupta parlamentară. Pentru un independent, care se sprijină real doar pe Traian Băsescu, sarcina pe care şi-a asumat-o de a câştiga cele două bătălii care se desfăşoară, pe deasupra, concomitent, este cu puţine şanse de succes.
Prima, cea mai la vedere, este legată de angajarea ministrului Oprea în blocarea acţiunii Guvernului (din care face parte) de reducere semnificativă a pensiilor militarilor. Dacă Armata va avea câştig de cauză în faţa lui Şeitan, atunci aceleaşi drepturi vor trebui date şi pensionarilor din Serviciile Secrete, magistraţilor, piloţilor, diplomaţilor, angajaţilor din Poliţie, parlamentarilor. Adică, tot ceea ce înseamnă în opinia lui Boc pensii nesimţite trebuie păstrate dacă Oprea va reuşi să dea peste cap proiectul de reformă a sistemului de pensii avizat de Guvern.
Cea de-a doua bătălie angajată de ministrul Oprea vizează obţinerea acordului Parlamentului pentru achiziţionarea aparatelor F-16. Decizia CSAT nu este atât de tranşantă pe cât a lăsat să pară. Răspunderea deciziei a fost pasată Ministerului Apărării (este propunerea lor) şi avizul trebuie obţinut de la Parlament. Deci "aleşii neamului" ne vor urca sau nu în F-16 şi nu preşedintele Băsescu! Alocarea câtorva miliarde de dolari pentru programul avionului multirol într-o perioadă de criză economică acută nu poate fi o măsură populară.
Chiar dacă acest prim contract, care se ridică la 1,3 miliarde de dolari, este o afacere bună în sine, momentul este absolut nefericit. Armata, în ansamblul ei, are mari probleme de subfinanţare pentru programele de înzestrare. Ministrul Oprea declara recent: "Vreau să dau un impuls puternic programelor de înzestrare a Armatei, mai ales cu tehnica menită să crească gradul de siguranţă şi protecţie pentru militarii noştri în teatrele de operaţii".
Faptul că echipamentul corpului expediţionar din Afganistan suferă exact la capitolul protecţie este dramatic subliniat de pierderile de vieţi din rândul militarilor români, victime ale bombelor care ciuruiesc blindajele subţiri ale transportoarelor. Or, avioanele F-16 nu vor mări în nici un fel protecţia celor 3.753 de militari participanţi la misiuni în afara teritoriului naţional.
Oprea se blindează însă cu declaraţii, spunând că "este normal ca piloţii şi specialiştii din Aviaţia Militară să aleagă". Dezamăgirea piloţilor pentru cumpărarea de F-16 vechi, după ce au zburat pe MIG-uri modernizate de Elbit, multe dintre ele prăbuşindu-se, nu poate fi acum transformată în entuziasm.
Referindu-se la vocile care pun problema oportunităţii achiziţiilor avioanelor F-16, acelaşi ministru devine tăios: "Aceia care se opun înzestrării Armatei se joacă (sic!) cu viaţa militarilor români şi tratează cu superficialitate siguranţa naţională". Aceasta să fie o frază definitorie pentru o dezbatere cu adevărat democratică în Parlament pentru contractul F-16? Cine nu vrea F-16 este în ochii ministrului un duşman al interesului naţional!
Tocmai pentru că dorim ca puţinii bani de care dispune Armata în acest an să fie cheltuiţi pentru protecţia militarilor români din misiunea NATO din Afganistan, credem că suntem şi noi cel puţin la fel de patrioţi pe cât este Gabriel Oprea.
