x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Fabricile de absolvenţi

Fabricile de absolvenţi

de Cristian Crisbăşan    |    14 Ian 2011   •   00:48
Fabricile de absolvenţi
Sursa foto: Cristian Crisbăşan/

146449-p9151509.jpgImediat după Anul Nou, s-a discutat mult în mass-media despre noua lege a învăţământului din România. Apoi am văzut pe YouTube o prezentare a celor de la RSA (www.thersa.org): „The Royal Society for the encouragement of Arts, Manufactures and Commerce” din Marea Britanie, entitate care-şi bazează activitatea pe „noul iluminism al secolului al XXI-lea”.

RSA dezvoltă şi promo­vează noi moduri de gândire despre îm­pli­nirea umană şi progresul social, prin ofe­rirea unei platforme de idei şi dez­ba­teri şi a unui program de cerce­tare inova­tivă şi dezvoltare. La adresa de in­ternet http://www.you­tu­be.com/watch?v=­zDZFc­DGpL4U, există o excelentă prezentare vizuală a unei conferinţe ţinute de Sir Ken Robinson pe tema „Schimbarea paradigmei învă­ţă­mân­tului”. Prezentarea începe aşa: „Azi, aproape orice ţară din lume încearcă să-şi reformeze sistemul de învă­ţă­mânt”. Asta din două motive principale. Pri­mo: copiii trebuie educaţi să-şi gă­seas­că locul în contextul imprevizibil al economiilor secolului al XXI-lea. Secundo: copiii trebuie educaţi să posede şi să-şi conserve conştient o identitate cultu­rală în contextul globalizării.

Dar marea problemă este că tot sis­te­mul de învăţământ se bazează pe un mo­del vechi care pur şi simplu nu mai co­respunde vieţii de azi. Acesta a fost con­ceput, implementat şi structurat în cul­tura intelectuală a iluminismului şi în circ­umstanţele economice ale revo­luţiei in­­dustriale din secolul al XVIII-lea. Pe atunci, ideea unui învăţământ pu­blic obli­gatoriu, gratuit şi susţinut din taxe a fost revoluţionară şi bună. Dar con­ţi­nu­tul acestuia era condus de imperati­ve­le economice ale vremii şi, mai ales, era bazat pe un model intelectual al min­ţii care, în esenţă, definea viziunea ilu­mi­nis­mului asupra inteligenţei văzută ca o a­bi­litate academică (gândirea de­ductivă, li­niară, cunoaşterea clasi­cilor etc.).

Nu­mai că acest mod de a gândi, pe ter­men lung, a împărţit oamenii în aca­de­mici şi no­nacademici – oamenii deş­tepţi şi culţi versus oa­menii proşti şi ig­no­­ranţi. Iar acest lucru a dus la faptul că mulţi oa­meni deştepţi cred că sunt proşti. Iar un sis­tem de învăţământ pla­ne­­tar, bazat pe aceleaşi principii vechi de peste 300 de ani (cu cei doi piloni – eco­no­mic şi in­telectual) şi neadaptat cursului evo­luţiei omenirii, a produs HAOS, de­­mons­trează strălucit Sir Robinson. Sis­temul a fost foarte bun pentru puţini oa­­meni şi alienant pentru majoritatea. Azi, mili­oane de copii nu mai văd nici un rost în a merge la şcoală. Pe vremuri se spu­­nea: învaţă din greu, fă obligatoriu fa­­cul­tate, ia-ţi diploma şi vei avea cu si­gu­ran­ţă o slujbă.

Dar pur şi simplu viaţa le arată copiilor că asta este azi o minciu­nă. Sigur că este bine să ai o diplomă pe bu­­ne, dar asta nu mai este deloc o ga­ran­­ţie, ci, dimpotrivă, devine ceva ali­enant­, mai ales dacă drumul până la ob­ţinerea ei marginalizează toate lu­cru­rile pe care tu le crezi importante des­pre tine. Cu al­te cuvinte, vechiul – dar ac­tualul – sistem de învăţământ (mode­lat exclusiv în in­­te­resul şi imaginea in­dustrializării) anes­­te­ziază copiii, îi depersonalizează, îi alie­nea­­ză, îi castrează emoţional şi mai ales crea­tiv. Sir Robinson arată cum şco­lile sunt încă structurate (în formă şi con­­­ţi­nut) pe mode­lul liniilor de pro­ducţie din fabrici şi scot pe bandă ru­lan­tă nişte tineri standar­dizaţi, dintre care foarte puţini îşi găsesc o slujbă şi un rost.

×