Falsa revoltă a premierului de carton

Cică Traian Băsescu este nemulţumit de creşterea TVA, adoptată de Guvernul Boc împotriva voinţei cârmaciului de la Cotroceni. Dintre toate scornelile lansate vreodată din ograda lui Zeus, asta mi se pare cea mai gogonată.

Teoria răzvrătirii premierului de carton pur şi simplu nu stă în picioare. Fără susţinerea preşedintelui, Emil Boc n-ar putea rezista nici măcar o zi la Palatul Victoria. Autoritatea lui e nulă în partidul pe care îl conduce doar cu numele. Nici măcar miniştrii propriului Cabinet nu îl iau în serios. Îl mint şi îl sabotează. Cel puţin aşa le-a spus Traian Băsescu parlamentarilor PDL, convocaţi de urgenţă la Snagov înaintea moţiunii de cenzură. Fără intervenţia energică a Tătucului de la Cotroceni, soarta Cabinetului ar fi fost pecetluită încă de atunci.

Emil Boc nu mai poate supravieţui în politică în afara mantalei ocrotitoare a preşedintelui. Singura lui influenţă vine din statutul, asumat, de portavoce fidelă a Marelui lider. Să presupunem însă, prin absurd, că premierul a fost cuprins brusc de un acces de independenţă. Că s-a decis să-şi înfrunte protectorul, la numai câteva săptămâni după ce acesta îi salvase (a câta oară?) scaunul. E de neimaginat că, în faţa unei atât de flagrante trădări, Traian Băsescu ar fi rămas lipsit de reacţie. Să ne amintim doar ce ofensivă a dezlănţuit împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu atunci când acesta s-a răzgândit cu privire la alegerile anticipate, emancipându-se de sub tutela Cotrocenilor. Şi Tăriceanu îi datora totuşi mult mai puţin decât Boc.

În realitate, falsa disidenţă a premierului îi oferă preşedintelui şansa de a se distanţa de dezastrul guvernării. Haosul din economie este pus pe seama confruntării între două viziuni diferite cu privire la ieşirea din criză, când, de fapt, adevărata tragedie constă în lipsa totală a oricărei viziuni. Milioane de români sunt cobaii experimentelor iresponsabile ale unor ageamii care se joacă nonşalant cu pensiile, salariile şi TVA-ul, fără să aibă habar de consecinţele măsurilor adoptate pe picior. Nu există nici o strategie coerentă, nici vreo urmă de predictibilitate. Se guvernează după ureche, pe principiul "hai s-o încercăm şi pe-asta". Zilnic se inventează biruri mai fanteziste decât ţinutele Elenei Udrea, se emit ordonanţe mai ridicole decât oratoria Elenei Băsescu. Nici nu e de mirare, având în vedere că obedienţa faţă de Cotroceni a fost şi a rămas criteriul de selecţie al puterii portocalii.

Degeaba încearcă acum preşedintele să se spele pe mâini. El şi-a promovat lacheii şi favoritele în funcţii pentru care nu aveau nici cea mai firavă competenţă. Rezultatele se văd. Şi Traian Băsescu este obligat să şi le asume. Emil Boc nu contează absolut deloc în această ecuaţie.