Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Confruntaţi tot mai acut cu spectrul incapacităţii de plată a României pe fondul evidentei incapacităţi a guvernului de a atrage venituri la buget, să mai privim o dată calitatea propriu-zisă a guvernării actuale, iar nu vorbăria despre ce face sau nu face guvernarea. În mod constant, guvernarea actuală a făcut un singur lucru: a promis vremuri mai bune şi a adus vremuri mai rele. În realitatea trăită de oameni şi de instituţiile statului n-a fost nimic constant, nici consistent, nici expertizat. Totodată, când politica puterii a degenerat până la stadiul de a favoriza doar pe cei din sfera clientelară şi a-i defavoriza pe ceilalţi (oameni şi întreprinderi), calitatea relaţiilor sociale s-a prăbuşit. Astăzi oamenii văd că nu mai contează nici munca onestă, nici efortul de a învăţa se instalează un pesimism care este în esenţă distructiv. Desigur că nu pesimismul poartă vina pentru destrămarea socială, ci atitudinea cinică şi arogantă a puterii. Oamenii acestei puteri se dovedesc incompetenţi şi sunt impulsivi confruntaţi cu realitatea incompetenţei lor. Cu ce agendă sinceră au ajuns la putere? Acum sunt tentat să spun că nici una. Oportunismul fără limite i-a adus pe cei din PDL în situaţia de acum, în care nu mai sunt credibili indiferent de ceea ce spun. Ce a devenit Partidul Democrat dacă nu un fel de armată de strânsură al cărui scop declarat este acela de a sluji un singur om?
Unde mai e forţa iniţială a PD izvorâtă dintr-o sinceră sete de libertate şi o demnitate exemplară a voinţei de reformă?
De ce s-a stins entuziasmul cu care PD-ul s-a impus în bătălii dure dar sincere?
Am încercat să nu-i judec pe foştii mei colegi, să nu exprim concluzii definitive, ci să înţeleg.
Dar nu am cum să nu mă gândesc acum la aspectele de-a dreptul reprobabile ale acţiunilor şi atitudinii lor din ultimii ani. M-am disociat de PD, pentru că nimic nu-mi permitea să cred că "amprenta" lui Traian Băsescu va înceta să fie singura simbolistică şi cheie de citire a PD-ului.
Dimpotrivă, să fi rămas în PD aş fi fost obligat să renunţ la demnitate şi la libertatea de a spune ce gândesc.
Zilele trecute am primit o scrisoare de la un prieten apropiat, francez din Toulouse (unde mi-am luat doctoratul în ştiinţe), ajuns astăzi în rândul celor mai mari personalităţi din lume în domeniul biologiei. Redau ceva din gândurile sale: "(trăim)... în această lume neliniştitoare de afacerişti şi escroci acoperiţi de o impunitate incredibilă. Statele devenite nişte pitici (cu acordul lor), afacerismul şi mafiile sunt noua ordine mondială. Politica este acoperită de bubele lobby-iştilor de toate felurile, iar Europa este în mâna unor gestionari de mică anvergură. Inaptă să guverneze o gândire care să ajute oamenii să înţeleagă starea în care se află lumea. Vasalizată de hoarda micilor servitori care se cred în solda fratelui cel mare american.
Fără gândire originală. Rapacitate şi mercantilism.
Balkanizarea unei gândiri de către negustori de tarabă.
La noi, exhibiţionismul politic a înlocuit gândirea. Întreprinderea de cretinizare (de infantilizare a maselor) n-a fost nicicând mai puternică.
Cum supravieţuieşti tu în această Românie despre care mi se fac descrieri deloc plăcute?..."
Cum se vede politica dezamăgeşte cam peste tot.
La întrebarea prietenului meu ar trebui să-i răspund că în ultima vreme, la noi, politica a generat un incendiu (economic şi social). Deocamdată, în loc să stingem incendiul, ne ocupăm doar să dispersăm fumul.
