Farmecul discret al uitatului in farfurie

Recenta iesire la rampa a seful statului, cu "dezvaluiri" privind componenta echipei de baieti veseli care bea sprituri la Snagov, pe langa grotescul invadarii de catre servicii a vietii private si al violarii de catre un consilier prezidential a oricarei farame de intimidate, imi aduce aminte de o intamplare de data relativ recenta.

La inceputul anului, o data cu instalarea noii echipei guvernamentale, un personaj cunoscut a fost numit consilier de ministru important. Nu era prima data. Mai consiliase, in trecutul regim, un demnitar, asa ca era obisnuit cu marile curiozitati si micile indiscretii ale echipelor de la "ochiul si timpanul". Renuntase la multe, dar nu avea de gand sa devina prizonierul unei psihoze generale in care lumea a dat fandacsia vorbitului in soapta, cu bateria de telefon scoasa (de teama ca "se asculta") sau mananca-n separeuri bine periate inainte.

Dupa felicitarile obisnuite, omul incepe munca. Una dintre societatile pe care - prin natura functiei - o coordona avea o situatie sensibila si un director razbatator. Prin telefon, oamenii convin sa stea de vorba. Se intalnesc la sediul intreprinderii, o viziteaza, discuta vreun ceas. La ora pranzului, directorul il intreaba politicos pe consilier daca-i este foame. Raspuns pozitiv, sobolanul din stomac roade numai cand vrea el. Merg oamenii la masa, fix la Cocosatu’, carciuma populara care (pentru necunoscatori) nu rivalizeaza nici nu Hilton, nici cu Marriott. Doua tarii, doua ciorbe de burta, doua cefe de porc cu cartofi prajiti, doua sticle de Jidvei, doua ape minerale, doua cupe cu gheata, doua ore in care doi oameni care se vedeau pentru prima data-n viata discuta fix despre fabrica si problemele ei. Nu tu intentii oneroase, nu tu vreo negociere dubioasa, nu tu nimic. Dupa masa, isi strang mainile si se despart.

Seara incep telefoanele de la binevoitori. "Bai, nu faci bine, ai fost vazut cu ala la carciuma." Omul e consternat. Pe langa rapiditatea cu care i s-a spus cu cine si unde s-a intalnit, nu pricepe care-i crima impotriva umanitatii pe care ar fi comis-o. "E infractor dovedit sau macar urmarit penal?", intreaba, iar raspunsul e negativ. "E incompatibil politic cu actualul regim?", insista omul. Din nou, dezmintire. "Daca tot stiti atat de bine unde si cand am fost, spuneti-mi daca am facut ceva ilegal sau imoral: ne-am giugiulit, am pus la cale vreo afacere, am impartit vreun ban?" Raspunsul e stupefiant: "Nu, dar ati fost vazuti impreuna si nu e bine". Absolut firesc, cu o promptitudine uluitoare, pe masa ministrului respectiv a aparut si nota intocmita de baietii care vegheaza. Aceleasi platitudini: tarie, ciorba, ceafa, vin si gheata. Nimic spectaculos, nimic ilegal, nici o noua descoperire a Americii sau a apei calde de la bloc. Doar o grosolana intromisiune in farfuriile si paharele a doi oameni care nici macar n-au depus un efort sa se ascunda.

Timpul a trecut. Consilierul a parasit slujba guvernamentala prost platita si a revenit in mediul privat care-l propulsase. Directorul respectiv a ramas luni de zile in functie, fara sa fie macar acuzat de vreo malversatiune, a semnat contracte de milioane de dolari (popularizate ca mari realizari pe site-ul ministerului), dar probabil ca a devenit mult mai atent cand, cu cine si mai ales unde iese la masa. Baietii cu ochi albastri si-au luat salariile la timp pentru promptitudine, au schimbat tintele, mai nou au ajuns sa se uite cu tupeu in farfuria si paharul premierului Tariceanu, tragand cu urechea la discutiile savante de pe malul lacului Snagov. Daca, pe praful asta fiscal, pentru astfel de actiuni ridicole, merita sa tinem din impozitele noastre ditamai aparatul unui serviciu de informatii, atunci zau ca nu stiu la ce mai vorbim despre democratie, circulatie libera si ambitii europene.