"Ferma animalelor", ediţia Băsescu

Cand am citit in tinerete "Ferma animalelor", a lui George Orwell, am crezut ca nimic nu putea egala acea satira la adresa unui regim totalitar, care se potrivea si involutiei societatii romanesti sub dictatura ceausista. Decembrie 1989, cand pestre o mie de tineri au murit spre a readuce tara pe un fagas democratic, parea apoi a inchide o cumplita paranteza a istoriei. M-am inselat. "Partida porcilor" si-a revenit treptat din soc si, intr-o recrudescenta care in ultimii ani a devenit acuta, vierul Napoleon a pus iar, el, cu nomenklatura si cu clientela lui, copita pe grumazul oamenilor. Construind si consolidand un sistem opresiv, care sufoca orice zvacnet democratic. Cum s-a intamplat si cu recentul referendum pentru demiterea unui presedinte care, in afara acolitilor sai, nu mai reprezinta pe nimeni. Dar care, avand la indemana mecanisme si o infrastructura pregatite din timp, e gata sa se intoarca la Cotroceni, intr-o hahaiala lugubra si rau prevestitoare.

A avut spre a-si atinge scopul de adevarate coloane a cincea, plasate din vreme in structuri esentiale. O mana de personaje penibile de la Curtea Constitutionala, judecatori doar cu numele, majoritatea magistrati doar cu numele, fara o solida cariera, si-au batut joc de 8,5 milioane de voturi, au ignorat ostentativ datele demografice reale. Au invocat trunchiat si pe sarite texte din legi diferite, interpretandu-le abuziv (ce ridicol suna in gura lui Zegrean asertiunea "Asta-i maretia Dreptului, ca legile pot fi intepretate") si devoalandu-si postura de usieri la Cotroceni ai lui Basescu. Daca exista o urgenta constitutionala, apoi aceasta e revederea fara menajamente a statutului CCR, in scopul depolitizarii ei si al incadrarii cu corifei ai Dreptului, nu cu niste neica-nimeni. Bun, Basescu va reveni - vom vedea pentru cat timp - la Cotroceni. Nu se va potoli, insa, si va continua sa-si foloseasca comandourile spre a sabota orice act al USL vizand o buna guvernare, dupa catastrofa pe care a lasat-o in urma gasca PDL. Va bloca legi, va lovi sub centura actualii ministri, va intretine o irespirabila atmosfera de dihonie, spe a demonstra, in perspectiva alegerilor parlamentare, ca actuala putere nu-i buna de nimic.

O prima proba am si avut-o. Ce altceva este batjocura prin care CSM  s-a opus cu invesunare, apeland la o hartuire mizerabila, numirii Monei Pivniceru in functia de ministru al justitiei? Domeniu pe care as vrea s-o mai aud  pe comisarul european Viviane Reding, amica Monicai Macovei, ca ca e supus presiunii din partea Guvernului USL, in timp ce si un orb vede pe ce muzica danseaza. As vrea sa-l mai aud si pe Barroso ca vorbeste despre principiile democratice pe care le-ar fi incalcat Guvernul, in timp ce un spritar  care se da in spectacol prin carciumi +- l+am numit pe Vasilica Cristi Danilet - ameninta cu puscaria pe oricine cuteaza sa nu fie un tarcovnic basist. Fie spus, personajul respectiv aminteste si el de "Big Brother" care, in "1984", tot a lui Orwell, era marca unui regim totalitar, chiar nazist,  in care libertatea de expresie era o crima imprescriptibila. Victor Ponta zicea ca nu trebuie sa se raspunda golaniilor pedeliste. Adica o sleahta agresiva sa izbeasca o natiune in moalele capului, iar acesta sa-i raspunda, rabdatoare si educata, "Vai, dar nu-i frumos asa ceva, domnule!".

Ma tem ca, din nou, Ponta e prea moale. Si ca are mai multa eficienta Piata Universitatii care, multiplicata si de lunga durata, a taiat asta primavara unul din tentaculele caracatitei, Guvernul Boc. Cred ca vremea a menuetului sau a valsului a tecut de mult. Si ca e timpul dansului popular Batuta cu strigaturi.