Flagelul numit inflatie

Vestea de saptamana trecuta potrivit careia rata inflatiei a fost in luna aprilie 2005 de 1,8%, a creat nervozitate in piata financiara. Multi analisti financiari si economici si-au pus o intrebare simpla: va putea Guvernul sa atinga tinta de inflatie de 7% (decembrie 2004 - decembrie 2005)? Imediat, pentru a linisti apele, Banca Nationala a Romaniei a reactionat: nu trebuie sa ne speriem, tinta stabilita initial va fi respectata.

Mediile bancare, de obicei, mai pesimiste decat autoritatile oficiale, mediul de afaceri si cei care simt ce se intampla zi de zi in piata, au anuntat in termeni mai transanti sau mai voalati ca anul 2005 va fi, din pacate, un an in care tinta de inflatie va fi depasita. In anii care urmeaza, acest lucru va crea o problema deosebita mediului de afaceri, amintindu-ne de cresterea inflatiei din anii 1996-2000.

Desigur, inflatia este un indicator final, care arata la sfarsit de an daca politicile guvernamentale, alaturi de politicile Bancii Centrale, se coordoneaza si conduc la o stabilitate a preturilor de consum. Este clar ca cererea interna, ajustarea preturilor administrate si, nu in ultimul rand, deficitul comercial si, in special, cel agricol sunt elemente care vor pune in pericol aceasta tinta propusa. Pana in prezent, politicile guvernamentale nu au aratat o coordonare la nivel institutional.

Astfel, politica fiscala adoptata la inceputul acestui an arata o neconcordanta cu politica bugetara (care nu a fost definita pana in prezent) si, cu atat mai putin, cu politica comerciala a actualului Guvern. In Romania, flagelul "inflatiei" este determinat, in principal, de probleme structurale. Nerestructurarea sectoarelor care produc pierderi, incetinirea ritmului de privatizare, precum si neadoptarea unor politici predictibile in domeniul reformei pensiilor, sanatatii si educatiei, vor conduce in mod inevitabil la o presiune din ce in ce mai crescuta asupra majorarii inflatiei in perioada care urmeaza.

Trebuie sa subliniem faptul ca, in acest an, curba preturilor va prezenta doua varfuri inflationiste (1 aprilie 2005 si 1 octombrie 2005). In principal, acestea vor fi influentate de majorarea preturilor la energie, de alinierea accizelor la nivelul minim din statele UE, dar si de tendinta majorarii tarifelor la unele servicii, asa cum s-a inregistrat in primele patru luni ale anului.

Din cauza acestei incoerente dintre politica fiscala si cea comerciala - politici de care raspunde Guvernul Tariceanu - Banca Nationala a Romaniei, responsabila de atingerea tintei anuale de inflatie, este de fapt singura institutie care, la ora actuala, prin politici de apreciere a leului fata de valute, se lupta pentru a mentine inflatia la nivelul stabilit. Dar cu o floare nu se poate face primavara!

Asa cum si in perioadele anterioare BNR a intervenit monetarist pe piata pentru balansarea dezechilibrelor macroeconomice, probabil ca si in acest an BNR va incerca, prin orice mijloace, sa fie cat mai aproape de cifra de 7%. Poate ca va reusi.

Este greu de crezut ca, in lipsa unei politici fiscale si bugetare coerente si a unei politici comerciale care sa micsoreze deficitele mari inregistrare in relatia externa a Romaniei, BNR va putea face fata la nesfarsit. Guvernul trebuie sa rezolve o problema majora: ce politici fiscal-bugetare si comerciale va aborda in anii 2006-2007 pentru ca, in colaborare cu politica BNR, sa poata crea predictibilitate in atingerea unor indicatori macrofinanciari.

Aderarea Romaniei la UE inseamna nu numai stabilitate macroeconomica ci, in primul rand, conditii cat mai apropiate din punct de vedere macroeconomic de tarile din aceasta familie. De aceea, anii hotaratori pentru aderarea tarii la UE, respectiv 2005-2006, vor fi ani in care actualul Guvern trebuie sa identifice urgent cele mai potrivite politici fiscal-bugetare care pot conlucra cu politica monetara. La sfarsitul anului 2006, rezultatele acestei colaborari ne vor arata daca Romania este predictibila economic si mai aproape de Uniunea Europeana.