Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am intrat în săptămâna meciului cu Franţa. Românii îşi doresc la Paris un rezultat mai bun decât le este soarta şi visează la o recuperare miraculoasă a şanselor de calificare pentru turneul final al mondialului din Africa de Sud. Nu e rău. Ne trebuie tupeu dacă vrem să ne luăm la trântă cu o realitate care, pe bune, ne este defavorabilă. Iar de-o fi să nu ne iasă mica obrăznicie, tot vom rămâne în avantaj graţie stării de bine în care ne petrecem aşteptarea. De fapt, această stare de uşoară euforie nu ne vine din senin. Rezultatele obţinute de echiple noastre de club în preliminariile cupelor europene au efectul tulburelului de toamnă productivă.
Dinamo a rupt în mod miraculos laţul ucigaş în care se agăţase pe proprie răspundere şi de bunăvoie. Încărcătura emoţională pe care a produs-o rezultatul de la Liberec a generat trăiri paroxistice. Nu s-ar fi întâmplat la fel dacă Dinamo ar fi pierdut la Bucureşti pe bune, în terenul de joc şi chiar cu 3-0. Calificarea şi victoria din returul cu Liberec a fost potenţată de faptul că suporterii dinamovişti şi-au forţat echipa să treacă prin furcile caudine ale comisiei de disciplină de la UEFA şi să suporte povara unui rezultat dictat la masa verde. Dacă îndepărtezi tot molozul emoţional de pe scheletul dublei Dinamo - Slovan Liberec, nu rămâne în urmă decât realitatea unei construcţii mediocre. Libereţii nu sunt decât nişte săraci ai fotbalului. La Bucureşti i-am ridicat în slăvi doar prin prostia noastră. În meciul retur i-am aşezat la locul lor. Comentatorii turmaşi îl scot acum pe Bonetti curat şi plăcut uscat după ce, nu cu mult timp în urmă, îi umpluseră pamperşii cu marfă de împrumut. Eroare. Bonetti a fost salvat de rezultat deşi a greşit mai dezinvolt ca niciodată. A greşit în folosul echipei atunci când s-a gândit să menajeze nişte titulari pârâţi şi a greşit rău, dar fără să-l coste, atunci când a gândit schimbările. Aceste schimbări au adus echipa în genunchi pe finalul de meci.
În ariergarda dinamoviştilor defilează celelalte echipe calificate în grupele competiţiei secunde a Europei. Politehnica Timişoara, CFR Cluj şi Steaua completează careul românilor în Europa League. Competiţie secundă, echipe de plan secund. Aici e de noi, dar chiar şi în compania unor echipe modeste putem avea pro-bleme. Cred că elogiile deşănţate ale calificării în bloc ne pot face mult rău. Nu am cucerit deja trofee. Am depăşit doar pragurile preliminare şi dreptul de a participa în competiţie. O competiţie care sancţionează sever orice plutire în închipuire.
În fine, ultima doză de euforie am consumat-o după tragerea la sorţi a grupelor din Liga Campionilor. Ne-am bucurat în sărăcirea orgoliului pentru că Unirea Urziceni a fost mângâiată de şansă. Parşivă iluzie.
Sevilla, Glasgow Rangers sau chiar Stuttgart vin totuşi din alte campionate decât cel în capul căruia spargem noi seminţe şi nu e de glumă. Aş fi preferat caii frumoşi ai elitei europene. Şi nu i-aş fi preferat doar pentru a scuza proverbial eventualele eşecuri. Doar plăcerea de a vedea de aproape fotbalul jucat ca lumea constituia suportul respectivei opţiuni.
Naţionala şi reprezentantele Ligii 1 în cupele europene se află oficial în faţa sezonului internaţional de toamnă. Le doresc cules bun. Deşi premiselele nu sunt deloc încurajatoare. Steaua şi Dinamo au ucis fotbalul în derbiul campionatului intern.
