Vineri si sambata au fost zile in care fotbalul s-a bucurat de cadoriseala unui lung prilej de vorbe si de ipoteze. Poezia au facut-o surpriza din Regie si mult prea fotbalul prin care Petre Grigoras l-a umilit pe Razvan Lucescu. Dar si mahalaua a fost impodobita generos de reactiile si declaratiile unor victime ale reflexelor necizelate, ale unor pricinosi fara cusur. Culmea este ca intaratatii nu s-au ales in principal din randul fotbalistilor. Din randul celor care ar avea scuza tineretii navalnice si a tensiunii in care presteaza. Zurbageala a contaminat la greu zona de catedra a fotbalului. Patronii si antrenorii din dotarea acestora s-au intrecut in proba datului cu aspicul in fasole. Recitalurile mucilaginoase au impodobit meciurile de la Ploiesti, de la Targu-Jiu si de pe Arena Nationala.
Etapa a debutat la Ploiesti, acolo unde Astra si Ceahlaul Piatra-Neamt au trantit fotbalul in mediocritate. Tabela de marcaj a ramas inerta, nimeni n-a castigat, nimeni n-a pierdut. Nemtenii s-au ales cu un punct in deplasare. Putin, dar multumitor cand te gandesti ca se putea si mai rau. Astra, in schimb, considera ca a pierdut doua puncte si astfel se indeparteaza de perspectiva amagitoare a unor neasteptate inaltari. Jucatorii Astrei au ramas in banii lor. Nu insa si patronul Ioan Niculae, cel pe care paguba l-a lucrat nervos la fudulie. Si cum nu mai putea usui antrenori, fiindca o facuse prea des in ultima vreme, s-a repezit in copac pentru a scutura maimuta. Asa zice el, scotandu-l tap ispasitor pe Chigozie Udoji.
Brasoveanul Ioan Neculaie, care nu-i totuna cu astralianul Ioan Niculae, a luat si el foc acuzand arbitrii furaciosi. Poate ca stie ce spune. Poate ca, pe vremuri, a mai invatat cate ceva de la experimentatul Florin Halagian. Dar zgomotul mahalalei nu poate inlocui niciodata dovada concreta. Denuntul sau chiar autodenuntul ar trebui sa aiba sustinerea demonstratiei irefutabile. Altfel putem intelege ca acesti galagiosi fac parte integranta din peisajul coruptiei. Ca tac atunci cand se afla in postura benefiaciarului si dau frau liber irascibilitatii numai atunci cand se confrunta cu paguba. Marius Sumudica a completat de minune reactia patronala. Tremuriciul incordarii maxime a facut din nou spume. Si mi se pare foarte grav faptul ca jucatorii, cei care teoretic ar trebui ghidonati catre corect comportament de antrenor, au fost cei care au reusit sa impuna antrenorului conduita normala.
Fotbalul s-a jucat la Targu-Jiu, acolo unde legea au facut-o pandurii lui Grigoras. Acolo unde neputinta rapidistilor l-a scos din sarite pe Razvan Lucescu. Iesirea de sub control a juniorului a condus la eliminarea acestuia. Cristian Balaj a procedat corect. Numai Razvan Lucescu ramane pricinos, ramane victima a propriilor fabulatii. Si cred ca obraznicia, rasfatul, incapacitatea acestuia de a accepta subordonarea fata de interesele echipei sunt cauze care-l indeparteaza de o fireasca maturizare. Grija excesiva fata de sine, fata de imaginea sa lucreaza nefast angajamentul antrenorului fata de echipa. Iar incapatanarea cu care Lucescu jr conserva un asemenea comportament aduce a lasitate.