Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prea îl umilise Crin la Cluj, chiar în gubernia bocuşorului Emil, ca să uite cu una, cu două insolenţa antonesciană. În clipa revanşei mediatice se repede năduşit la maldărul de hârtii, smulge o coală şi i-o vâră sub nas causticului liberal. "Din dosare vin frigul şi umezeala asta. Toate relele de acolo ne vor veni, tinere!", năvăleşte dinlăuntru-mi o frază scrisă cândva de scriitorul albanez Ismail Kadare. Şi e frig, teribil de frig în România! Iar umezeala băsesciană ne-a invadat oasele şi ne-a sfărâmat zâmbetul, ne-a sleit de energie şi optimism.
Nu se mai aude decât hăhăitul său grosier şi cinic, ca o avalanşă nimicitoare de bolovani. Care se prăvălesc întruna peste săraca şi trista ţară, vin rostogolindu-se pustiitor din piscul prezidenţial al necuviinţei. De-ar fi numai atât, însă insul nu se sfieşte să se laude ilicit şi nedemocratic că se dă în vânt după ascultarea telefoanelor unora şi altora. Duşmani, se înţelege, dacă n-or fi monitorizaţi şi ăilalţi din preajmă!
Desigur, din vigilenţă şi spirit paternalist! Idolul ungurenilor talibani năzuieşte să controleze despotic orice respiraţie şi să se încoroneze încă cinci ani la Palat. (Păi, şansele să fie reales stăpânul dosarelor sunt minime. Ne-o spune însăşi "bătrâna codoaşă" în banner-ul cu sloganul "Băsescu luptă pentru tine!". De fapt, mesajul e altcumva - "Iată, atâtica sunt şansele să fiu reales!" - şi deschizătura palmelor este extrem de zgârcită!) Doamne, şi ce viforniţă coboară din Dealul ocupat aproape samavolnic de Traian al lui Băsescu! Un morman de dosare ticluite de clica sa aşteaptă degeaba să fie aruncate mulţimii încolţite de foame şi frică. E frig şi umezeală aici, la noi, domnule Kadare!
n) Adolescentinul Crin Antonescu s-a rătăcit niţel cu firea. Triumful napocitan i-a sucit minţile şi aşa se explică accentele traianice din discursul său de mai apoi. Un soi de vedetism l-a împins la excesul de teribilism verbal, de mărturisiri deplasate.
Căci, să poposeşti în mijlocul naţiei şi să-l proclami pe Tudor Chirilă, un personaj interesant în rest, model naţional e o gafă de neînţeles. M-am simţit atunci înşelat şi înlăturat dintr-un proiect atractiv, aruncat în derizoriul vorbelor de campanie. Ştaiful prestaţiei sale intelectualiste nu prevestea alunecarea în facilul politicianist. Generaţia amorezată de actorul-cântăreţ putea fi ademenită şi altfel, nu era nevoie să fie amăgită demagogic cu găselniţa modelului naţional al rebelului histrion. Cel mai adesea nu-ţi ajunge o viaţă să devii model, darămite două-trei decenii, cum se întâmplă cu fiul inegalabilului condeier sportiv Ioan Chirilă.
Convins că soarta îi surâde şi surprins în flagrantul adoraţiei de sine, "bibliotecarul" tulcean (eticheta nu-mi aparţine!) a forţat, dezvăluindu-şi deficitul de maturitate. Handicapul major al politicianului care a dezmorţit scena publică românească la sfârşit de an este tocmai nonconformismul, nealinierea la feluritele şabloane. Un altfel de a gândi politica, un altfel care îl inadecvează la clişeul activistului sumes la mâneci. Indiferent de strădania sa şi a mea, nu sunt în stare să mi-l imaginez zidind, personalitatea sa nu se potriveşte cu salopeta de şantier.
Conştient de superioritatea-i oratorică, de inteligenţa-i discursivă, colegul meu de idealuri a improvizat când trebuia să plictisească prin concreteţea şi substanţialitatea mesajului. Furat de efectul sonor al cuvintelor meşteşugite, urmaşul Brătienilor a păcătuit prin hemoragia de fraze sclipicioase. A plusat şi a pierdut spectaculos alegerile din decembrie, dar a câştigat incontestabil scrutinul noiembric. Înfierbântat de fulminanta ascensiune şi de niscaiva sondaje mincinoase, liderul tăricenilor şi-a ratat ieşirea din scena prezidenţialelor, reluând tema mogulilor-cancer, atât de dragă inamicului său de la Cotroceni.
De va învăţa să-şi suflece mânecile şi să-şi umple discursul cu drojdia promisiunilor populiste, Crin Antonescu va fi următorul preşedinte al României. Deocamdată, terminatorul închipuitului "aliat al poporului" are posibilitatea să-şi aducă partidul la putere, alături de pesedişti, şi să-l îmbrâncească în tomberonul istoriei pe Traian Băsescu. Şi, zău, nu e puţin, îndeosebi că înfrângerea "Marinarului" se întrezăreşte deja, e previzibilă şi dorită de majoritatea românilor. Guvernul care va fi învestit în curând va scoate, nitam-nisam, România din groapa economică, şi asta e îndestul pentru un viitor prezidenţiabil.
n) "Trandafirii sunt pentru bogaţi" era titlul unui film văzut odinioară, în anii liceului. Mare lucru din pelicula aceea cu americani avuţi nu mai reţin şi nici nu cred că e important. Poate că ea l-a impresionat şi pe, culmea, candidatul stângii dâmboviţene, Mircea Geoană, şi astfel se explică gestul său floral din seara dezbaterii finale. Emoţionant şi galant deopotrivă. Elevul silitor şi conştiincios, ocolit de şarm şi dezinvoltură, başca înjosit de greii PSD, a crescut suficient ca să devină preşedinte de ţară.
A muncit pe brânci, a înghiţit "broaşte" cu duiumul şi s-a înfrăţit cu alde Vanghelie şi Mazăre doar, doar o cuceri prima demnitate în stat. Şi o va cuceri, fiindcă s-a nimerit la locul potrivit în momentul vrăjmaş Băsescului. O victorie de context, nu altceva, se înfiripă pentru ginerele destoinicei şi venerabilei soacre. Furia schimbării "tiranului" e nemărginită şi cine să i se împotrivească? Aleea spre Cotroceni e presărată, iată, cu trandafiri, iar Băsescu s-a înghimpat deja.
I-au însângerat călcâiele şi, de oftică, înjură mahalageşte, incapabil să accepte că "lubeniţarul" de la Dăbuleni îi va succeda în funcţie! Îi zisese câte şi mai câte "moscovitului" remorcat de tandemul Iliescu-Năstase, dar nu bănuia în veci că, de Moş Nicolae, îi va preda holurile şi secretele palatului prezidenţial şi gestiunea ţării!
P.S. Azi, la ora 17:00, vă aştept la Târgul de carte "Gaudeamus" (la ROMEXPO), la standul Editurii "RAO", să-mi fiţi alături la lansarea volumului de eseuri "România târâş"!
