Frigurile Justiţiei

După iordanele cu telefonul putinic, îmbătat de aura-i regională, dl Băsescu s-a iţit vrăjmaş la şedinţa de săptămâna trecută a CSM. Cineva trebuia să-i suporte toanele puse la încercare de cinicul "ţar" de la Moscova. Cum zilele din urmă îi fuseseră plicticoase din cale-afară, anoste de-a dreptul, cu lungi şpriţuri pedelo-pesediste de încumetrire, preşedintele s-a simţit obligat să ne reamintească cine este şefu’.

Balonat de la sifonul amestecat cu fel de fel de zemuri podgorene, tătucul naţiei şi-a umplut supuşii de gaze. Nu de gaze pravoslavnice, cum ne-au asigurat sursele de la Cotroceni, ci de "gaze de eşapament". Cel puţin aşa ne-a lămurit incomoda Viorica Costiniu, ultima victimă a mitocăniei băsesciene. Ameţit de majoritatea copleşitoare aranjată cu "prostănacii" din PSD, comandantul suprem al României şi-a prezentat programul următoarei jumătăţi de deceniu: "Aveţi şansa, pentru prima dată, să fiţi evacuată din sală!". Păi, dacă ditamai magistratul riscă o asemenea sancţiune, muritorii de rând la ce să se aştepte? Vasăzică, cine nu se alătură smirnă batalioanelor de râme îmbăsescizate poate fi evacuat din libertate ori din ţară. Fiindcă oricum nu-l mai opreşte nimeni, Roberta se sulemeneşte pentru concursul de "Miss Parlament", Mircică dă cu lubeniţe în Lună, iar Emilaş e prins cu amenajarea birourilor viitoarei sale succesoare în fruntea Guvernului. În rest, armonie şi consens, pace şi parteneriat virusat de "Vulpea" reciclată. Şi criză, criză de caractere, criză de speranţe, criză de demnitate. Criză de curaj, îndeosebi. Să-ţi fie tratat astfel un coleg, başca femeie!, şi tu să taci, să nu-l pui la punct pe mitocan, e de nepriceput şi de neiertat. Şi când te gândeşti că bravul Consiliu este "garantul independenţei Justiţiei", creat să apere reputaţia magistraţilor... Deşi înscris ca principiu fundamental în carta CSM, reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor de la noi n-au reacţionat neam, lăsându-se umiliţi de musafirul cu statut special. Ei s-au comportat aidoma intelectualilor pensionari chemaţi la Palatul din Deal, în decembrie, pentru a fi decoraţi şi recompensaţi cu titluri de onoare. Atunci, disidentul Paraschiv n-a acceptat ca un ex-comunist să-i înmâneze "pergamentul" domnesc. O decizie personală şi discutabilă, cu adânci resorturi subiective, dar ruşinos s-a comportat droaia de academicieni şi doctori strânşi să pupe poala Jupânului. Nici o reacţie de solidaritate cu gestul neprotocolar şi rebel, nici un semn de simpatie, dimpotrivă. Un neam de cârpe, în vecii vecilor, ăştia suntem!

O hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei supreme e un abuz, ca şi dreptul la justiţie, de altfel. În loc să-l mustre politicos pe înaltul vorbitor, magistraţii au amuţit precum şcolarii suduiţi de diriginte. Mai mult, judecătorul Dan Lupaşcu s-a trezit cuvântând ca pe vremuri, vremurile activiştilor de partid unic. Deranjat nu doar de numărul mic al condamnărilor în dosarele de corupţie, dar şi de lipsa de exemplaritate, de fermitate, a pedepselor, fostul şef al CSM, un jurist de excepţie totuşi, a conchis apoteotic: "În acest context se pune o întrebare: înţelegem acest fenomen al corupţiei în adevărata lui semnificaţie? Avem o problemă  foarte serioasă cu toţii". Ba bine că nu, căci CSM nu e un organ de control extraordinar al hotărârilor judecătoreşti, ci de asigurare a funcţionării eficiente a sistemului judiciar şi a respectării legii în desfăşurarea carierei profesionale a purtătorilor de robă înnobilată cu stema naţională. Atât şi nimic altceva. Nicăieri nu scrie că mandatarii gintei făcătoare de dreptate sunt împuterniciţi să ţină discursuri propagandistice de genul: "Fie lupta nu se duce cum trebuie, fie judecătorii sunt prea înţelegători faţă de cei care comit fapte de corupţie". Ascultând frazele astea de gargară proletcultistă, am înţeles de ce dl Băsescu nesocoteşte normele bunei creşteri şi legile, chiar în Casa Justiţiei. Măcar de-ar fi singurul! Politicienii tocmiţi în postdecembrismul zălud n-au dat două parale pe "proasta aia cu balanţa". Din contră, au dispreţuit-o şi au siluit-o sistematic, ca nu cumva toanta să-şi uite originea târgovişteană. Acolo, în cazarma transformată în abator prezidenţial, noua Românie a optat pentru Justiţia la comandă politică. În curând, "şi încă foarte repede", e posibil să vorbim cu toţii de frigul băsescian pe "hol", adică dincolo de ţara lor. Da, n-au minţit deloc! Ei sunt doar cu ei, ce păcat că prostimea n-a desluşit tâlcul electoral al sloganului premeditat de Traian Evacuatorul...