In toate sondajele de opinie din ultimii doi ani, presedintele Traian Basescu a fost pe primul loc intre politicienii romani, cu performanta neobisnuita de a obtine, constant, peste cincizeci la suta din sufragiile populatiei. A fost sustinut de alegatori in toate momentele de criza politica si in toate deciziile sale cele mai importante. In lungul proces al racirii dintre premier si presedinte, ajuns azi la un razboi total, populatia l-a sprijinit pe Basescu in detrimentul lui Tariceanu, care-a cazut catastrofal in sondaje. Pe cand cota de incredere in parlament e una dintre cele mai mici in sondaje, cea in institutia prezidentiala e dintre cele mai mari. In aceste conditii, procedura de suspendare a presedintelui, ce este in curs de declansare in Parlament, n-are absolut nici o sansa de reusita. Caci aceasta procedura extrema, la care se poate recurge numai in cazul unor foarte grave abateri de la Constitutie ale presedintelui in functiune, se poate declansa prin votul unei parti din plenul parlamentar, dar nu se poate valida decat prin referendum national. Iar populatia Romaniei nu va accepta niciodata debarcarea, de catre politicieni, a presedintelui in timpul legislaturii caruia tara noastra si-a realizat obiectivul esential: intrarea in Uniunea Europeana.
E, de fapt, o situatie mai curand comica decat dramatica. Logica parlamentarilor apare grotesc rasturnata. Procedura de suspendare a presedintelui s-a declansat inainte de a se sti care anume sunt abaterile de la Constitutie de care Traian Basescu se face vinovat: "Intai sa-l dam jos, ca dupa aia ii punem noi ceva in spate", par sa spuna coalizatii. Pretextul e de genul celui din fabula lui La Fontaine, cu lupul care acuza mielul ca-i tulbura apa, desi mielul bea mai jos decat el. Presedintele da la iveala un bilet care dovedeste apartenenta premierului la grupul de interese din jurul magnatului Patriciu. Tariceanu, hot dovedit, striga cel mai tare "Prindeti hotul!". La acest semnal se ridica, in frunte cu marii barbati ai neamului, Iliescu si Vadim Tudor, toata floarea cea vestita a opozitiei noastre. PSD recapata o roseata de ofticos in obraji si reincepe sa se prefaca a mai exista. Toti afaceristii venali, toti nationalistii sforaitori, toti securistii dovediti se mai opintesc o data sa-l rastoarne pe singurul om care a reusit sa-i puna pan-acum cu botul pe labe, omul care i-a dat jos pe Roman si pe Nastase si care se pregateste sa-l bage dupa gratii pe Iliescu. Liberalii, partidul care s-a compromis cel mai tare in ultimul an, dau si ei o mana de ajutor, fara sa inteleaga ca prin asta se condamna la o rusine istorica de nesters. Acest partid glorios, in care vedeam pana nu de mult motorul unei Romanii moderne, europene, se va duce la fund cu pietroiul Rompetrol agatat de gat. Dar... vorba raposatului Paul Georgescu: "Geaba chichirezi galceava daca nema putirinta!". Vremea patrulaterului rosu a trecut. Iliescu nu mai poate chema minerii pentru o noua lovitura de stat. Trebuie sa se limiteze cat de cat la mijloace legale. La fel, impartirea mafiotica a Romaniei in patru sau cinci felii economice, cu cate un mega-nabab in varf, modelul rusesc de azi, nu are sanse sa se petreaca. Ea va fi repede dizolvata de legislatia europeana. Noua opintire a coalitiei comunisto-securisto-capitaliste nu va stramba drumul Romaniei spre legalitate si integrare europeana. In schimb, ii va da de gol pe cei care se opun, cu dintii si cu unghiile, acestui drum pe care presedintele actual (deloc perfect ca politician si ca om, dar oricum mult mai bun ca oponentii sai) pare hotarat sa mearga pana la capat.