Pauza dintre turul si returul campionatului se consuma pe parcursul a numai 72 de ore. Adica intre o zi de luni si o zi de vineri ale aceleiasi saptamani. Este insa vorba de o pauza mincinoasa, generata de programarea primei etape a returului inca din acest an, ca aperitiv al sacrificiilor de Ignat. Adevarata pauza competitionala, aia de lucru cu burta plina, va debuta mai incolo, mai dupa boboteaza. Abia atunci crestinii si necrestinii din fotbal isi vor lua din nou la purtare obiceiul lucrului. Prin corvoada anosta a pregatirilor specifice intersezonului, dar, mai ales, prin manevrele de plombare a loturilor si, pe alocuri, prin naveta antrenorilor intre halte stupide ale capriciilor patronale. Intre timp e rost de taclale. E rost de povesti nevinovate care nu vor avea niciodata efect concret asupra realitatii.
Cineva a furat deja startul lucrului la deruta. Iar acel cineva nu putea fi decat logoreicul Gigi Becali. Omul fabrica intr-o mare veselie smac propagandistic, un smac care-l cadoriseste cu ce-i place lui cel mai mult pe lume. Adica afisarea in piata publica. La asa ceva Gigi Becali e teribil de dibaci. Umorul, fie el chiar si involuntar,
nu-i lipseste. Iar daca il iei ca pe un biet comic nelipsit al ecranului, nici nu dauneaza grav realitatii de fapt. Tristetea intervine abia atunci cand apar in peisaj, prin comentarii de o idiotenie sobra, gutanii care au neghiobia de a-l lua in serios pe Gigi Becali. fii nu sunt putini tristii unor astfel de apucaturi. Harniceala prin care Becali ii aducea la Steaua pe vasluienii Sanmartean, Wesley si Adailton s-a farsit de mult. Penultimele zvonuri livrate presei de Gigi ii privea pe Dananaie, Dacian Varga si Chipciu. Cu primii doi treaba era mai oabla. Unul era liber de contract, celalalt, la finalul imprumutului la Kuban Krasnodar. De mare inventie becaliana era manevra contractuala propusa brasovenilor pentru achizitionarea lui Chipciu. Zicea Gigi Becali ca Neculae, si el patron pe sub Tampa, n-ar prea fi vrut sa cada la invoiala, deoarece despartirea de un fotbalist valoros s-ar fi putut lasa cu retrogradarea Brasovului. Atunci Gigi a pus pe masa clauza de retrogradare, clauza ce se ridica la vreo doua milioane de euro. Multi s-au gandit ca, la o asa clauza, sa tot retrogradezi. Fiindca si asa, cu Chipciu in echipa, Brasovul nu e departe de promovarea in B. Maioneza s-a taiat insa atunci cand patronul brasovenilor a declarat ca nu a fost niciodata contactat de cineva de la Steaua, ca Gigi Becali a negociat, probabil, de unul singur, la perete. Ratarea prematura a partiei Chipciu nu l-a secat pe Gigi la inventica. Ultimul sau anunt vizeaza un fotbalist de "afara", care, atentie, e "vijelie de vijelie, e puternic, are toate calitatile". La asa prezentare, am fost tentati sa credem ca Becali vorbeste chiar despre sine. Dar transportatorii zvonului, adica trebalaii din presa, ne-au tuflit la interpretarea glumeata. Ei ne asigura au forat, pe proprie raspundere, surse credibile si astfel au aflat numele fotbalistului care ar urma sa bata palma cu Gigi. Numai ca numele nu mai e nume. Numele devenit lista, fiindca nici fotbalistul nu mai e fotbalist. E... fotbalisti. Adica Sebastian Dubarbier sau Helder, sau Tony Da Silva, sau muti altii. Sau, altfel spus, nu s-a mai batut palma. Ca e numai doua. S-a batut ca la ursi, adica laba. Ca e mai multe.
E frumos fotbalul fara fotbal. Fiindca fotbalului pustiit de valoare ii preferi oricand fotbalul glumet.