x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Golemul portocaliu.

Golemul portocaliu.

de Valentin Nicolau    |    18 Mai 2011   •   10:10

Oricat ai fi de ticalos, nu poti sa nu-l apreciezi si sa nu-l aperi. Greu de gasit un slugoi mai disciplinat ca el, chiar si intr-o tara in care lichelismul si slugarnicia sunt practicile arhaice de supravietuire mereu moderne. E intruchiparea exemplara a tutarului – slujbasul de incredere al interlopului politic. In limbaj de garnizoana, este aghiotantul perfect pentru orice comandant militar, doar ca aghiotantii se recrutau dintre gradele superioare. Este mai degraba ordonanta perfecta, adica soldatul cel mai servil si mai devotat ofiterului. Al ofiterului acoperit sub impostura de presedinte al tarii. Randasul bun la toate mizeriile politice, servantul umil si descurcaret in noroaiele guvernarii, mana bagata in buzunarul cetateanului si gura care-l prosteste-n fata, manusa care acopera amprentele jefuitorului, masca de pe fata calaului... Ramane argatul cel mai pretuit de zeusul sau, de aceea stapanul a si facut totul pentru a-l mentine cocotat in varful mafiei numite partid.

Mereu in banca-ntai si dand din cap fara incetare, semn ca intelege si soarbe cuvintele profesorului, mai tarziu ale sefului, cu mana ridicata la orice intrebare, dar neavand niciodata un raspuns adevarat, sursa sigura a turnatoriilor pentru diriginte, apoi pentru oricine i-ar fi jupan, colectionarul de diplome si titluri universitare doar cu acoperire politica a ajuns mediocrul impecabil si arivistul exemplar. Cu atatea calitati lipsa cum sa nu reuseasca?!

Avand gestica unei jucarii stricate cu arcul intors la maximum si mimica unui pitic din gradina politica, de care toata lumea se fereste ca de un spirit aducator de rau, lasa senzatia ca ascunde un retard. Degaja raceala unui suflet pipernicit, provoaca repulsie ca in fata cicatricii purulente a unei mari neimpliniri. Umil ca un animalut de casa, este gata sa-ti starneasca mila daca n-ar deveni rapid detestabil. Compenseaza prin fidelitatea totala pentru stapanul sau, cel care l-a luat din starea de larva de partid si l-a ridicat la rangul de primata politica. Primata politica are ceva din personalitatea unui avorton: uman – rudimentar, politic – implinit. De aceea zambeste tamp in fata camerelor de filmat turuind de-a valma, spunand repede si concis nimic. Este atemporal si universal. Oricand si oriunde el va fi de folos oricarei securitati, oricarui delir politic.

Cu demnitatea castrata, este eunucul in mana caruia pot fi lasate, fara frica, toate blond-brunetele haremului guvernamental si parlamentar. O clipa nu va ravni la nurii lor, ci doar le va cadorisi periodic cu bugete suplimentare pentru a le spori libidoul politic, numai spre satisfacerea plangaciosului presedinte.

Nu e un om de paie. Este o fiinta concreta, posesoarea unui caracter moale precum moliciunea hartiei igienice. Un milog care nici macar nu cerseste de la stapan. Oferindu-se pres cu totul, stie ca va obtine mai mult decat daca si-ar respecta verticalitatea. Un calic cu daruire totala care si-a gasit justificarea confundand trivialul cu genialul.

Mandru ca-l slugareste pe stapanul cel rau de care toti se tem, fudul nevoie mare, artagos, obraznic si plin de el, dominator si atotstiutor, in absenta sefului mai al dracului si mai razbunator decat el. Poate incasa oricate lovituri si e dispus sa inghita toate injuraturile fara cracneala, oprindu-le sa ajunga la stapanul sau. Dovedind capacitate deplina de preluare a nemultumirilor, ramane avatarul cel mai eficient al idolului sau.

Pe vremuri, servitoarea care tragea cizmele stapanului purta un nume generic – Marita. In viitor, numele lui ar putea sa ajunga denumirea generica pentru descaltatorul oricarui conducator ratacit in mocirla politicii romanesti.

El si presedintele-mascarici, doua infirmitati ce nu mai pot supravietui separat, au acum constiinta fartatiei. Tandem al neputintei fiecaruia de a mai fi pradator feroce pe cont propriu si al vointei de a ramane in viata si dupa decesul lor politic, cardasia stapan-servitor este singura forma in care mai pot domina fauna politica scapand si de razbunarea haitei umilite. Doar ca siamezi politici mai pot dainui monstruos, uniti intr-o creatura sinistru de portocalie. Tovarasia raului. Ce destin meschin: Stapanul, sluga tutarului!

×