Graţia sau Gratia?

Mă uit la Liviu Dragnea şi mă minunez. E la el acasă, în Teleorman, judeţul unde nici morţii nu renunţă la vot. Ne spune că vrea să fie preşedinte al PSD. Ştiam, da' ne-o zice ca şi cum ar fi ceva nou. O spune într-un decor înnecat în roşu, hipnotic aproape. Termină speech-ul, iese şi un reporter obraznic îl aduce cu picioarele pe pământ: mergeţi mâine la Înalta Curte? Mă uit pe biografia lui Dragnea. E născut în satul Gratia din acelaşi Teleorman. Mintea corectează singură şi-n loc să citesc Gratia citesc Graţia, cu ţ. Mă apucă râsul! Cum să se numească un sat din Teleorman, Graţia? Caut şi mă lămuresc: e Gratia, cu t, de la un pod de gratii. Cam aşa e şi cu PSD acum. E la distanţă de o virgulă de dezastru. Singurul candidat cu şanse e condamnat în primă instanţă la închisoare cu suspendare. Nici nu mai contează că vorbim de un dosar născut pe capota maşinilor procurorilor după referendum. Când decizia va fi definitivă contează doar efectul. Iar dacă efectul va aduce condamnarea, cu suspendare sau chiar fără, ce se întâmplă cu PSD? Sentinţa poate să vină oricând anul viitor. În plină campanie electorală pentru locale sau în buza alegerilor parlamentare. Sau poate chiar în toamna asta, imediat după Congres. O achitare ar fi un succes. O condamnare pare de pe acum un dezastru pentru PSD. PSD joacă acum poker în orb: a urcat miza înainte să se impartă cărţile. Poate are noroc, poate nu! E diferenţa între graţia şi gratia.