Craciun fericit! Sarbatori fericite! Iata, in rezumat, urarile pe care le primesc generos de la prieteni (mai rar sau deloc de la rudele de sange, lenese, ca si mine, la capitolul indatoririlor formale). M-am gandit sa expediez si eu un mesaj: Fericire, nu doar de Craciun! Si sa ma iscalesc. Asta ar insemna fericire la foc continuu, sanatate nonstop, bucurii fara intrerupere. Fericire tot anul: si de Rusalii, si de Lasatul Secului, si vinerea, si cand ai copilul in spital, si cand a facut galci soacra. Si cand la analize, daca ai avut indrazneala sa ti le faci, iti iese ca ai, sa zicem, cancer. Dar ce mai e un cancer in zilele noastre cand lumea toata sufera de maladii mult mai grave?! Spiritul Craciunului (subiectul unui film american pe care-l vizionez plictisit fiindca am mai vazut, in zece variante, aceeasi pelicula) inseamna sa daruiesti fericire. Fericire la pachet, cu funda roz sau albastra, expediata postal sau prin curier, uneori inmanata direct. V-am adus acest pachet cu fericire. Luati cate putin, cu lingurita, sa nu vi se aplece. Ce ziceti?
In Constanta sau Cluj, n-am retinut exact, de Craciun s-au nascut opt bebelusi. Toti sunt sanatosi tun. Ce rapid trag concluziile, mai ales la televizor, purtatorii medicali de cuvant! N-a apucat sa scoata un oracait ala mic si e declarat apt pentru serviciul militar. Intr-un orasel american, o familie de opt persoane a fost masacrata cu pistolul. Politia trage concluzia ca acei decedati s-au reunit pentru a serba impreuna Craciunul (e – nu-i asa? – o sarbatoare in familie), si unul dintre ei i-a impuscat pe ceilalti. La urma s-a sinucis. E trist, zice purtatorul american de cuvant, cu atat mai mult cu cat evenimentul s-a petrecut de Craciun. Haida-de! O zisesi!
Noi suntem invatati cu ciuruirile de Craciun. Regretatul Impuscat si consoarta sa au fost facuti tocatura de kalasnikov tocmai in ziua sfanta. Altii ne-au ciuruit mai incoace si se pregatesc sa ne mai ciuruiasca o data si inca o data, pana la sfarsitul lumii, care pentru multi dintre noi a avut deja loc. Lipind cele doua evenimente, cel romanesc si cel american, avand ca numitor comun cifra 8, tragi lesne concluzia ca tara fericirii nu e America. E mai bine de trait in Romania, care, o zicea ironic si nemultumit cineva, a devenit 'o tara de mamicute si bebelusi'. Se vor lua fireste masuri de austeritate si in aceasta privinta. Ce atata risipa de nasteri! Muierile astea nu se astampara nici in ziua de Craciun! Sa-si mai tina picioarele lipite!
Se va da probabil un ucaz guvernamental pe aceasta tema, iar, daca nu trece de Parlament, se va asuma raspunderea. Exista de altfel exemple feminine eroice in inaltele institutii, care, acaparate de raspunderile patriotice, nu se irosesc in fabricarea de plozi. Abia daca au timp sa utilizeze tehnologia pentru intamplatoare delectari personale. Asa se face ca nici Intaiul Barbat n-a fost hirotonisit bunic, odraslele avand preocupari mai inalte.
Un prieten ambasador, cu o viata culinara exemplara, m-a sunat de Craciun sa-mi aduca aminte ca n-am voie, din motive cardiace, la porc. Taie, zice, porcul, dar nu din cotet, ci de pe lista. Tocmai infulecasem cu pofta sorici si toba si, fara voia bunului meu prieten, carnati. Toate rezultate din batatura mea. M-am ofilit. Zi-mi si tu ceva de bine, ca tocmai ma apropii de sarmale! Pai tocmai ti-am zis, continua dojenitor diplomatul. Azi dimineata m-am trezit viu, ceea ce mi-a creat o anume buna dispozitie. Craciun fericit!, imi ureaza un coleg de catanie. Craciun fericit!, piuie un mesaj de peste Ocean de la o colega evadata din, cum spunea ea, orfelinatul romanesc. Eu ma aflu tot aici si, in mod cert, din motive de piftii abundente sau de absenta acestora, imi voi ingadui s-o sfarsesc acasa la sorocul hotarat de Cel de Sus.
Scot excesele culinare ranind la vaci (vacile nu tin Sarbatorile, cum fac ingrijitorii lor care sunt liberi sa se imbete si in aceste zile, nu doar in cele pretins lucratoare), dezghetand apa din vasul porumbeilor si veghind ca uliul sa nu-mi mai salte o gaina. Mica mea gospodarie taraneasca, inapta inca pentru deschiderea proiectatei Tabere de sculptura (anexa a Muzeului Pietrei), tipa, zbiara si cotcodaceste de foame la cea mai neinsemnata neglijenta, asa ca serbez, in spiritul Nasterii Domnului, Craciunul aproape de iesle. Fanul miroase bine, in Sangeru s-a asternut linistea, clopotele care au batut ieri au tacut azi, dascalul scapand si el la o tuica fiarta. Jaristea, batuta toata ziua de soare, arata un obraz pamantiu, in timp ce spre Ciortea, bucata din pietrele Istritei, cu expozitie nordica, se arata legat pospaiul unei zapezi ravnite.
Din curtea mea, lumea se vede in alb si negru. Grefa de fericire operata de datini asupra natiei, in aceste zile in care tristetea trebuie abolita, bolile interzise, inmormantarile reprogramate, pare reusita. Inchei urandu-va si eu fericire, dar nu doar de Craciun.