Iata ca USL se pregateste de o operatiune fara precedent in analele istoriei recente a Romaniei. Declansarea unei greve parlamentare. De ce este necesar ca deputatii si senatorii celor trei partide, PSD, PNL si PC, sa recurga la o asemenea solutie extrema? Si ce efecte in plan politic ar putea avea ea? Si mai urmeaza sa ne punem o intrebare. Oare si UDMR se pregateste, pe tacute, de o greva?
Sub regimul Traian Basescu, in special de cand presedintele s-a transformat in jucator, Parlamentul a fost mai mult decat demonizat. El a fost, de facto, desfiintat. In ce sens? In sensul ca cele mai importante legi, 17 la numar, au fost trecute prin asumarea raspunderii. Si apoi promulgate. Deci fara sa aiba loc vreo dezbatere publica, vreo analiza in comsiile de specialitate ale celor doua Camere ori o dezbatere in plenul Parlamentului. Mai mult, chiar. Pentru a fi siguri ca nu se produc scurtcircuite, de fiecare data cand opozitia a recurs la singura forma de riposta posibila, si anume motiunea de cenzura, parlamentarii puterii fie s-au retras din sala atunci cand s-a votat, fie au refuzat pur si simplu sa voteze. Cu alte cuvinte, nici macar acestia nu si-au exercitat cel mai important drept pe care il are un parlamentar. Acela de a se pronunta si de a vota. In al doilea rand, Parlamentul nu mai functioneaza de mult pentru ca este ocolit prin excesul de ordonante de urgenta. Nu le-am numarat dar ele sunt de ordinul sutelor. Ele reprezinta, practic, legi fabricate in Guvern sau, si mai rau, la Cotroceni. In acest fel, cea mai importanta putere in stat, cea legislativa, este desfiintata. Singurele modalitati prin care Parlamentul mai functioneaza, si asta doar formal, intrucat opozitia este zdrobita mereu de masina de vot a coalitiei, sunt atunci cand se depun motiuni.
In esenta, ceea ce am prezentat mai sus este doar fata vazuta a aisbergului. Pentru ca viata parlamentara in Romania este, de fapt, ucisa in substanta ei. Iar substanta puterii legislative este dezbaterea unui act normativ sub toate aspectele lui si, practic, negocierea politica a fiecarui articol in parte. Aceasta este ratiunea de a fi a unui for legislativ. Ratiunea de a fi a colaborarii, indispensabile intr-o democratie, dintre putere si opozitie. Cand din miile de amendamente aduse Legii bugetului de stat de catre opozitie nu a fost niciunul, dar absolut niciunul aprobat de catre majoritate, este limpede ca, in mod programatic si ticalos, coalitia la putere refuza orice fel de dialog sau de negociere cu opozitia. O opozitie care, prin voturile pe care le are in spate, reprezinta aproape jumatate din cetatenii Romaniei, asta daca ne plasam la momentul alegerilor. Acum, opozitia este in fapt majoritara, situatie care insa nu se va materializa decat in viitorul Parlament.
In aceste conditii, prezenta opozitiei alaturi de putere in Senat sau in Camera Deputatilor nu mai poate indeplini decat un rol pur decorativ. Continuand sa ramana in Parlament, opozitia nu face decat sa cautioneze puterea.
Per a contrario, intrarea in greva parlamentara ii pune pe parlamentarii puterii fata in fata, fara a mai exista niciun fel de intermediar ori confuzie, cu cetatenii Romaniei. Responsabilitatea pentru consecintele politice revine integral coalitiei. Plecarea din Parlament este un semnal puternic transmis opiniei publice interne si externe ca Romania a deraiat de pe magistrala democratiei.
Daca semnalele legate de greva transmise de presedintii PNL si PSD se vor materializa, atunci e doar o chestiune de timp pana cand un alt partid, de asta data aflat la putere, va parasi si el scena. Ma gandesc la UDMR. Daca se va intampla astfel, atunci anticipatele devin o certitudine.
articol preluat de pe site-ul CorectNews