20.000 de prahoveni sufera de gripa si de pneumonie, iar spitalele judetului meu de bastina au intrat in carantina. Un post de radio local, cu credibilitate consolidata in zona, salta cifra contaminatilor la 30.000, ceea ce e in masura sa alarmeze nu numai familiile atinse de flagel, ci si pe altii. La randu-mi tusesc si, scuzati, imi curge nasul. In alte doua judete, intre care Mehedinti, iarna corcita pe care o traim a declansat aceeasi epidemie soldata cu masura preventiva a carantinei spitalicesti.
Ajuns in Bucuresti caut stirea in presa cotidiana, bucuros sa rasfoiesc dupa doua saptamani travaliul in cerneala al confratilor mei. Consumatorul de drog jurnalistic din mine traieste o emotie speciala. Sunt ca soldatul fumator care, nevoit sa-si tina capatana in transee, n-a fumat de-o vesnicie decat frunze de artar invelite in ziar si acum gaseste o jumatate de tigara autentica pe care o soarbe cu nesat. Umblu dupa stirea cu gripa si nu dau decat de Traian Basescu si Elena Udrea. Ce-a mai copt Elena, ce-a mai planuit Traian in bucataria oval-patrata de la Cotroceni. Barfe, scandal apasat, demiteri, ruperi de aliante si coaseri la loc, ca un himen obligatoriu in reconfirmarea puritatii virginale a politicienilor romani. Boc vrea, Boc nu vrea, Traian Basescu "o inmoaie", rugand clasa politica sa-l lase sa-si exercite prerogativele. Haida-de! Pai, lasa presedintele pe cineva in tara asta, de la premier si Parlament pana la ultimul sef de sala dintr-o carciuma, sa-si faca, vorba lui, treaba, netulburat in prerogative?
Zecile de mii de gripati nu-l intereseaza pe Traian Basescu. Aproape ca si gripatii, furati de spectacolul nesfarsit, au uitat ca mor de gripa. Nu-i intereseaza nici ca, atins de virusul disperarii, un barbat de 60 de ani s-a aruncat pe fereastra.
Sinuciderea lui echivaleaza cu cativa quadrati de interes public.
Inteleg deci ca Traian Basescu "o inmoaie". Luat de bracinari cu intentia, realizabila au ba, de a fi dat de pamant, presedintele devine mai cooperant. Ce naiba, mai baieti! Am glumit si eu! Asta-mi aminteste de o sceneta scrisa magistral de unul din clasicii prozei noastre.
Intamplarea se petrece intr-o gasca de pusti dominata tribal de-un pusti rau. Ii batea si-i tortura pe toti. Unul insa e hotarat sa-i tina piept. Se iau la tranta. Cand simte ca va fi pus jos, raul incepe sa se scalambaie, sa dea din maini de parca ar mima tranta si nu ar lua-o in serios. Adica el, vezi Doamne, nu se batea cu adevarat. Si s-a trantit singur la pamant scapand, tot in regia acelui spectacol, un part care a facut galeria sa se prapadeasca de ras. Raul a ramas neinvins.
Dar sa ma intorc la gripa. Gripa nu-l intereseaza pe domnul Basescu. Nici integrarea in Uniunea Europeana nu pare a fi un subiect in care sa se miste lejer. Nici Guvernul nu este interesat de gripa umana. Nici de ambulantele care refuza sa mai plimbe muribunzi pe sosele. Basescu e ocupat cu Tariceanu. Tariceanu cu Basescu. Amandoi sunt, din unghiuri diferite, in atentia Elenei Udrea. Vorba unui distins dramaturg care-si incepe ziua de lucru cu intrebarea ironica: "Oare cum o mai conduce Elena Udrea Romania azi?".
In Elvetia m-a socat odata stirea prezenta pe frontispiciul principalelor ziare ca intr-un canton s-a imbolnavit o vaca. Unele ziare dadeau si poza vacii. Nu lipseau opiniile specialistilor. Era o ingrijorare nationala care m-a pus pe ganduri. O vaca, ma gandeam eu, ramane o vaca. Nu era asa. Vaca aceea condensa un interes major al elvetienilor, mari producatori si consumatori de lapte. Politicul, guvernamental si neguvernamental, lipsea cu totul de pe pagina intai a ziarelor. Ceea ce m-a facut sa cred ca ei nu au nici Elena Udrea, nici Traian Basescu.
|
"Barfe, scandal apasat, demiteri, ruperi de aliante si coaseri la loc, ca un himen obligatoriu in reconfirmarea puritatii virginale a politicienilor romani. Boc vrea, Boc nu vrea, Traian Basescu "o inmoaie" rugand clasa politica sa-l lase sa-si exercite prerogativele. Haida-de! Pai, lasa presedintele pe cineva sa-si faca, vorba lui, treaba, netulburat in prerogative?
|