Guvernarea second-hand

Alianţa politică PSD-PC, câştigătoare de drept în alegerile europarlamentare, dezamăgeşte pe zi ce trece. Poziţionată ca un partener de mâna a doua la guvernare, această structură politică trăieşte la limita supravieţuirii politice, luând câte o gură de oxigen doar prin apariţiile rare ale figurilor ei mai răsărite.

Relaţia PSD cu PC nu este nici pe departe funcţională. Pe fondul unui număr redus de mandate obţinut în noiembrie 2008 prin votul uninominal, conservatorii au fost împinşi spre mantinela guvernării. Relaţia Voiculescu - Geoană e una funcţională, dar diferenţa uriaşă de calibru între cele două formaţiuni îi face pe social-democraţi să-şi trateze partenerii ca pe nişte copii de grădiniţă, care trebuie să se culce atunci când oamenii mari fac politică. În lipsa unei performanţe autonome, PC a rămas doar în postura de garnitură la masa marilor carnasieri.

Scârţâiala din relaţia de azi a început în decembrie 2004, pe când Dan Voiculescu l-a abandonat pe Adrian Năstase, crezând că preşedintele ales Băsescu era sincer când îl linguşea cu apelativul cunoscut: "Domnule profesor".

Într-un acces de onestitate politică fără precedent, liderul PC a scris pe blogul său: "Partidul Conservator a început mediocru. Şi a continuat ceva mai slab.

A fost un start-up călduţ. Şi-a devenit un follow-up de-a dreptul rece. (...) PC se va reforma radical sau va dispărea". Nimeni nu putea face o evaluare mai curată decât cel care s-a confundat cu partidul. Dincolo de această dilemă existenţială a formaţiunii lui Voiculescu, ceea ce surprinde este lipsa de vitalitate a PSD.

Ultimul exemplu, cel al prezenţei preşedintelui Băsescu la Guvern fără ştirea PSD, a pus capac. Ce fel de partener egal eşti tu, când cuplul de conducători Băsescu - Boc te tratează ca pe o glugă de coceni? Dacă tot s-a comportat ca o pisică leşinată în faţa adevăratului premier al României descălecat la Victoria, PSD ar fi putut salva aparenţele cu o reacţie fermă ulterioară. Să-l pună la punct pe musafirul neinvitat, să-i ceară să respecte regula elementară a bunului-simţ de a-i informa pe ambii parteneri când vine în casa lor. În locul acestei atitudini dezirabile, PSD s-a mulţumit să protesteze "în pungă", cum se spune. Într-o şedinţă de partid, cu nemulţumiri exprimate între ei. Apoi o declaraţie-două fără vlagă, plus aceleaşi afirmaţii care stârnesc hohote de râs lui Vanghelie. Şi gata.

PSD nu este în stare să-şi valorifice contribuţia la această guvernare. Ieşirile în media ale miniştrilor sunt absolut accidentale. La capitolul comunicare, PSD pare o structură paralizată. Nimic nu funcţionează ca la carte, cu mecanisme clare şi un calendar profesionist, bine făcut. Purtătorul de cuvânt este un intelectual, cu mesaje relativ bune. Dar în spatele lui se cască o prăpastie. Cu acest handicap major, stânga porneşte şchiop în cursa prezidenţială, unde are deja garantat locul doi...

Pentru că Mircea Geoană nu pune parul pe colegii lui de partid şi preferă o atitudine ceva mai prietenoasă, în partid se dansează un vals alunecos, de evitarea răspunderii. Vorbele sunt trase cu cleştele de jurnaliştii care stau atârnaţi pe scările din Kisseleff.

Din echipa guvernamentală social-democrată, două figuri sunt de remarcat, pentru eficienţă şi reacţii profesioniste: şeful diplomaţiei şi cel al sănătăţii.

Părintele agriculturii a fost îngenuncheat cu un buget sub orice critică şi nu mai are glas. Educaţia doamnei Andronescu e minge de ping-pong politic. Victor Ponta abia aşteaptă să spună câte ceva pe Justiţie, unde şi-a dorit să ajungă şi n-a putut. Mustaţa lui Nica e prea imobilă pentru ministerul pe care îl conduce. Domnul de la Mediu e prelungirea supărării pe partid a primarului de Constanţa. Niţă se luptă pentru drepturile IMM-urilor, în timp ce acestea îşi suspendă activitatea cu miile. Am redescoperit cu plăcere faptul că un intelectual ca Puşcaş este ministru PSD în acest Guvern. Uitasem că mai există...

Chiar dacă are câteva nume bune în acest Guvern, PSD nu ştie să valorifice, mai deloc, avantajul unei guvernări într-un an electoral. Din punctul acesta de vedere, PD-L e mult mai performant. Tocmai de aceea, toate prostiile tripletei Băsescu-Boc-Pogea s-au răsfrânt şi vor continua şi asupra PSD.

Toleranţa excesivă la derapajele partenerului şi ale şefului acestuia, asumarea unor măsuri dezastruoase precum impozitul minim şi nededucerea unor cheltuieli pe firmă, proasta comunicare şi ascunderea în găoacea ministerială a unor lideri cu potenţial sunt doar câteva din marile defecte ale PSD.

Cu o astfel de atitudine incoerentă şi lipsită de repere clare, când se va trage linia în luna decembrie, PSD va fi şi el undeva, la înghesuiala din boxa acuzaţilor. După principiul - a participat, dar n-a intrat - PSD va fi acuzat de complicitate la actul de guvernare.

Cu instrumentul altuia.