x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Hait, se reformează statul român!

Hait, se reformează statul român!

de Marian Nazat    |    24 Mar 2011   •   20:00

MOTO: "În cea mai liberă dintre lumi, suntem uitaţi de toţi, încurcaţi în propria noastră nimicnicie, transformaţi într-o tristă mahala a Europei". Augustin Buzura

Taman când exigenta Europă ne urechea straşnic că magistraţii români s-au cam lăsat pe tânjală, la Sibiu s-a inaugurat Înaltul Stabor de Casaţie şi Justiţie (scuzaţi pleonasmul!). Ono­rabilul Cioabă va prezida de aici înainte completul ţigănesc, dar nu oricum, ci înveştmântat în sacrosancta robă. Neagră şi cu bavetă movalie. Încă nu s-au decis dacă să-şi pună ori nu peruca bălană cu zulufi, după mo­delul anglo-saxon. I-a îmboldit pri­pa, nu de alta. Abia de acum încolo se va trece la marea reformă în jus­tiţie, potrivit acquis-ului comunitar, sunt de părere prestigioşii jurişti ai naţiei, formaţi la şcolile juridice postliceale. Cică reforma a mică n-a prea dat roade, şi lipsa studiilor de im­pact s-a resimţit decisiv. D-aia s-ar pu­tea ca modelul stabornicesc să fie pe placul ălora de la guvernare şi să-l ofi­cializeze. Să-l vâre cu tam-tam de­ma­gogic în Constituţie, s-o zguduie din temelie. Păi, celeritatea e maximă,  te duci o dată şi gata, te întorci judecat! Nu tu amânări, nu tu "chichiţe avo­căţeşti", totul durează cât bate în masă onoratul preşedinte cu cioca­nul so­lemn. Başca cheltuielile minime ale proceselor! Judecătorii de la Curtea Romului de Cibin n-au deocamdată studii juridice, dar în curând se va înfiinţa la Institutul Naţional de Magistratură o aripă separată, cu coviltir şi pirostrii. Care să-i eman­ci­pe­ze judiciar pe tuciuriii noştri conaţionali. Actualii colegi ai buliba­şei s-au perfecţionat la locul de de­tenţie şi au doar facultatea vieţii, ca ori­ce marginalizaţi  din născare. Că via­ţa i-a silit la ciordit, şmenuit ori tâl­hărit, asta e altă socoteală. Importante sunt aplecarea lor spre lege şi pro­­ceduri, spiritul justiţiar ce le-a luat în stăpânire şatra. Mai la anu’, proba­bil, o dată cu stârnirea halimaiului elec­toral, poporul rom se va înturna la palatul din Deal şi va cere puterii imunitate jurisdicţională. Adică ce, nu­mai parlamentarii să se fando­seas­că şi să scape astfel de bulău, ei de ce nu s-ar bucura de-o impunitate pe cri­terii de sânge? Şi-aşa, discriminaţi po­zitiv, să se judece exclusiv la Sibiu, la infailibilul Cioabă, primus interromanes! Jurisdicţie specială şi imu­ni­tate legală contra voturi, că destul mi­noritatea maghiară a obţinut prin mul­tele schimburi imorale orice i-a ve­nit la scăfârlie! Limbă maternă în gim­nazii şi universităţi, manuale aşij­de­rea, indicatoare bozgoreşti şi partid etnic, de-a ajuns România la mâna tökesilor. A iredentiştilor porniţi să ne mân­­jească simbolurile istorice şi să-l atâr­ne în ştreangul urii naţionale pe Cră­i­şorul Moţilor, spânzura-i-ar dra­cii să-i spânzure! Aşadar, mai întâi pri­vilegii jurisdicţionale, iar apoi au­tonomie teritorială pentru ba­la­oa­che­şii confraţi, cu capitala mitică la Glod! Vasăzică, reformarea statului, des­pre care asudă întruna domn Bă­sescu, e pe cale să se împlinească. Ex­pe­rimentul ţigănesc e la început, şi so­ciologii din stirpea fistichiului Lă­ză­roiu se căznesc să-l legitimeze doct, să închege o manea ideologică. Una pe placul nomazilor cu drept de vot. Tim­pul îi va ajuta în demersul menit, chi­­purile, să salveze ţara de la îna­po­­iere şi s-o mute, cu cort cu tot, în bu­ricul Uniunii Europene. S-o carica­turizeze tembel şi s-o parodieze băş­că­lios, mama lor de venetici!
Dar reformă înseamnă şi ce s-a în­tâmplat la Salcia, în Mehedinţi. Acolo, într-o primărie rurală, vicepri­ma­rul s-a încontrat democratic cu şe­ful politic de la judeţ, venit să-l "mă­ture". "Măi, beţivanule ce eşti! Măi, mi­logule ce eşti! Ptiu!", i-a strigat insul pândit de mazilire, umplându-i r­e­ve­rele de scuipat. "Beţivanu­le­ee!", a re­petat norodul, virilizat de ro­lul său conducător în epoca decomunizării. "Măi, alcoolistule ce eşti!", i-a mai aruncat în faţă o flegmă de vorbe răz­vră­titul. "Alcoolistuleee!", l-a îngânat mulţimea, ca-n corurile antice. "Noi suntem po­po­rul!", şi-a în­cheiat gro­tesca reprezentaţie şleahta de ce­tă­ţeni buimaci şi voluntari oricând să-şi vândă pe-o ţuică op­ţiunea electorală.

Dinspre inspectoratul popo-dăs­că­lesc se aude că satele vor rămâne fără posturile de poliţie. La ce să le mai ţină, că prăpădiţii ăia de ţărani au atins un nivel de conştiinţă civică atât de înalt, încât crimele şi delictele sunt ex­cluse?! În sfârşit, munca de preve­nire a rodit, iar şefii de post se vor că­lu­gări sau vor scrie tratate de crimino­logie. Şi în acest fel, fiecare comună îşi va canoniza fostul miliţian şi-l va ve­nera ca pe un sfânt local cu chi­piu şi pulan. Dar procesul de reformare nu se opreşte în cătunele patriei, el hâ­ţână şi sistemul feroviar. Adio tre­nuri "rapide", "accelerate" şi "perso­na­le", că din pricina ăstora suntem la coada continentului! Prin gări vor zbura nişte năluci metalice botezate "interregio", îndesate cu paporniţe şi plase de rafie, cu damigene şi bidoane cu zaibăr şi căpşunică... Ehei, ce noroc pe capul meu să fiu contemporan cu reforma asta belalie!

×