Haznaua cu regim de club exclusivist

PUNCTUL PE EI
Scriu duminică la prănz, inaintea finalului de etapă. Nu ştiu, aşadar, care au fost rezultatele ultimelor trei meciuri ale etapei. Nu ştiu nici cine va fi ieşit cu orgoliul neşifonat din prima tărie a campionatului. Ştiu insă că nu am greşit atunci cănd am forţat cuvăntul pentru a descrie mizeria din fotbal.

PUNCTUL PE EI
Scriu duminică la prănz, inaintea finalului de etapă. Nu ştiu, aşadar, care au fost rezultatele ultimelor trei meciuri ale etapei. Nu ştiu nici cine va fi ieşit cu orgoliul neşifonat din prima tărie a campionatului. Ştiu insă că nu am greşit atunci cănd am forţat cuvăntul pentru a descrie mizeria din fotbal. Ba, dimpotrivă, ajung tot mai mult la concluzia că, oricăt am ingroşa noi tuşa, nu putem egala realitatea. Scatofagii din liga lui Mitică supralicitează fără efort. Haznaua campionatului are regim de club exclusivist in care clipocesc cu vigoare nebună doar fecaliştii de ceafă groasă. Spunea cineva odată că intrebarea la modă prin cafenelele din zona Dorobanţilor, loc bun de intălnire a sărăciei din buzunare cu sărăcia din cap, ar fi: ţi-ai mai tras vreo aroganţă? Zona "dorobanţilor" din fotbal are o geografie in continuă expansiune, o geografie in care aroganţii zidesc mitocănii. Domnul Marian Iancu (nu-l numesc nici individ şi nici coleg de şanţ cu Mihai Stoica!) şi-a făcut numărul inaintea meciului dintre Timişoara şi Vaslui. A incercat să pună presiune pe adversar şi arbitri spunănd că "toate echipele se vaită de arbitraj cănd joacă impotriva lor. Vasluiul este noua Dinamo Victoria". De această dată patronul Timişoarei n-a mai jucat la perete. A avut neşansa ca la primire să-l găsească pe Adrian Porumboiu. Fost arbitru care, in perioada de auto a lui Marian Iancu, şi-a construit imaginea incoruptibilului, iar returul a fost devastator: "Cine spune asemenea lucruri inseamnă că are in cap rahat in loc de creier, şi dacă lui ii pute, nu trebuie să-l mirosim şi noi. Mă intreb de unde apar excrementele şi buboşii ăştia care aruncă cu mizerii. Să-i plesnească burdihanul de ruşine!". Credeţi că mai este cazul să insiropăm noi savarina amicalului Iancu - Porumboiu? Eu spun că nu. Nici măcar nu mă găndesc să le arunc prosopul. Sunt majori, sunt vaccinaţi, iar dacă se va lăsa cu pierderi, vom număra cu satisfacţie unul mai puţin. Reţin totuşi o observaţie tristă. Răbufnirile umorale impuiază nefast in credulitatea unor tineri fotbalişti. De această dată cel care a fost virusat de comportamentul patronului se numeşte Torje. El declara după meci: "Pentru noi a fost presiune, pentru că domnul Iancu işi dorea victoria. Este important că am reuşit să căştigăm şi să il mulţumim". Torje nu este obiect de inventar la Timişoara. Nu este stiloul de colecţie şi intrebuinţare minimă din birourile patronale. Marele talent al lui Torje are nevoie doar de şcoală bună şi libertatea de a-şi trece in cont propriu reuşitele. Domnul Iancu se poate declara mulţumit şi numai cu faptul că in trecerea sa prin fotbal l-a cunoscut pe Torje.