x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Hei, tu, ala cu dungi!

Hei, tu, ala cu dungi!

05 Dec 2004   •   00:00

Un fel de moarte, pe care statisticile o marcheaza cu discretie. Nu are inca dimensiunea unui fenomen, dar are toate semnificatiile lui: batranii solitari, morti in fotolii in fata televizorului si gasiti la mult timp dupa deces. Unii cu televizorul in functiune, altii cu televizorul terminat si el.

Singura masina se solidarizeaza in tristete si nonsens cu batranii si sfarseste, la catava vreme dupa acestia, asa cum se sting si partenerii, in familiile unde a fost iubire, imediat ce unul din soti nu mai e.

CA SA NU FIE culpabilizat pentru ura de rasa, un gardian de la o inchisoare din Franta, care nu-i iubeste pe negri, ii cheama pe arestati dupa culoarea pe care o imbraca: "Ma, tu ala verde inchis", "Mai, baiatul ala portocaliu", "Hei, tu ala cu dungi". Iar negrii il urasc mai tare decat daca le-ar zice: "Hei, tu, negrule".

TANTI JANETA a facut pentru unchiul Gigi un soi de amor senil, patetic si devotat. Mos Gigi nu poate sa se duca nici la toaleta, fara ca tanti Janeta sa nu-l intrebe: "Unde te duci? De ce nu ma iei si pe mine? Tot timpul m-ai neglijat. Sunt o femeie nefericita. Eu te iubesc, dar tu nici nu ma vezi". "Ma duc sa ma pis", zice unchiul Gigi, atat de speriat de lirismul babei ca nu mai e in stare sa se enerveze. "Asteapta, Gigisor - striga in urma lui femeia indragostita - asteapta ca vin si eu".

CATEDRALA NÔTRE DAME din Paris dupa restaurare. Unii sunt incantati ca zidurile au fost razuite de slinul si de griul murdar al celor cateva secole, cate au trecut de la inaltarea ei, altii regreta disparitia patinei. Pentru cine n-a vazut catedrala inainte de spalare, uimirea e mai aproape de consternare, decat pentru nostalgicii edificiului "natur". Cladirile din preajma n-au fost curatate. Din care cauza, Nôtre Dame pare o plomba venind din orgoliul unui edil mai cult decat i-ar cere-o slujba. Te face sa te gandesti cu pacat la Casa Poporului.

IN TREN, DOI OAMENI discuta aprins si, daca n-ai sti despre ce vorbesc, ai putea crede, privindu-i cat de vioi si de veseli sunt, ca se falesc cu averile lor, cu femeile lor, cu reusita in afaceri. Isi lauda, de fapt, datoriile. "Te asigur ca am datorii mai mari ca ale tale". "Ba te inseli, ale mele-s mai mari".

O DRAMA ROMANEASCA, de care Europa nu are cunostinta si pe care nici n-ar putea s-o inteleaga. Aceea a familiilor unde barbatul castiga mai putin ca femeia. Si unde se stie ca, la meseria pe care se incapataneaza s-o aiba, barbatul n-o sa castige niciodata mai mult. Salariul plafonat ii anuleaza tot avantul masculin, il consuma ca o impotenta fara leac.

STIU ACUM DE CE, in facultate, ma duceam, as spune, instinctiv spre ultimele banci ale amfiteatrului, rareori in primele. Fugeam de plictiseala pe care o institutionalizau in primele randuri niste profesori gangaviti si obtuzi.
×
Subiecte în articol: editorial