Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Decizia demiterii lui Cosmin Contra de la Politehnica Timişoara, oricât ar fi ea de idioată, n-ar însemna mare lucru într-un fotbal caracterizat altfel de o bine aşezată stare de normalitate. Într-o lume cumsecade puteai bănui că patronul Politehnicii, care pe lângă nişte bani mai are şi ceva glagorie, a hotărât să renunţe la soluţia interimatului în favoarea stabilităţii, în favoarea numirii pe post a unui antrenor cu atestat profesional corespunzător cerinţelor regulamentare. Dar cum fotbalul nostru numai de normalitate şi cumsecădenie nu poate fi bănuit, demiterea lui Cosmin Contra nu reprezintă decât o nouă mostră de netrebnicie prin care nişte venetici incompetenţi persecută fenomenul din postura de mari conducători.
Marian Iancu s-a străduit şi a reuşit în cele din urmă să înveţe multe cuvinte. Numai că efortul său de a epata, efortul de a da lustru pretins academic discursurilor de care este îndrăgostit îi joacă feste. Expunerile lui Marian Iancu cad deseori în capcana unor fracturi logice de mare spectacol. Motivarea demiterii lui Cosmin Contra beneficiază şi ea de savoarea unor contradicţii pe care gândirea patronului timişorean le găzduieşte fără nici un fel de greaţă.
Omul care vrea să pară raţional aşezat în interesele echipei vorbeşte despre ratarea unor obiective cum ar fi Cupa României, despre lacunele profesionale ale unui antrenor încă neşcolit, despre incapacitatea lui Contra de a evalua corect valoarea unor jucători din lotul Politehnicii. Din spatele unor astfel de argumente, doar aparent temeinice, iese însă la iveală omul care-şi ia fudulia la purtare şi o dă pe bune. După cum îi dictează educaţia bugetară. Marian Iancu îl condamnă de fapt pe Cosmin Contra doar pentru că i-a dat replică în direct, la televizor, pentru că e tare în gură. Apoi trage o concluzie demnă de capriciile primitivismului capitalist: „Contra este un rebel. Am riscat şi uite unde am ajuns. Eu sunt prost şi el e deştept? Bine. Eu sunt prost, dar rămân la echipă şi el va pleca. Nu poate să-mi dea mie replică pe banii mei”.
Cosmin Contra, spre deosebire de alţi obedienţi înconvoiaţi de fudulia lui Marian Iancu, nu s-a lăsat călcat în picioare. Ceea ce înseamnă demnitate, ceea ce înseamnă personalitate puternică şi nicidecum atitudine rebelă. Cosmin Contra, cel cu care a riscat Marian Iancu (!?), a dus Timişoara pe locul doi în clasament deşi banii patronului nu prea au ajuns la echipă. Iar atunci când au fost anumiţi jucători la ananghie, cel care a băgat mâna în buzunar a fost interimarul Contra.
Cât despre întrebarea pe care Marian Iancu şi-o pune în textul de mai sus, ce să mai zic? Prefer să nu răspund. Spun doar că în fotbal Cosmin Contra este profesionist atestat de o carieră meritorie în timp ce Marian Iancu nu reprezintă decât un biet henţ. Cosmin Contra nu mai este antrenorul Timişoarei, dar rămâne pentru totdeauna timişorean şi un om al fotbalului. Marian Iancu, în schimb, este în continuare patronul Politehnicii Timişoara. Dar niciodată el nu va reuşi să-şi treacă în proprietate definitivă fotbalul timişorean.
Citește pe Antena3.ro
