Ma intreb uneori daca nu cumva, pentru fiecare lucru pe care vrem sa-l facem, trebuie sa trecem mai intai printr-o revolutie. Vrem sa privatizam! Atunci, sa facem revolutia privatizarii. Vrem sa reconstruim casele dupa inundatii! Sa revolutionam constructia de case! Ba nu, sa revolutionam ploaia. Vrem sa realizam totul dintr-o data, acum, iar maine vrem acelasi lucru, pentru ca revolutia din ajun n-a schimbat mare lucru. Nu este de mirare ca, din revolutie in revolutie, am ajuns sa facem tot mai putine sau sa le facem prea tarziu. E ca in intrecerea aceea cu iepurele si broasca testoasa. Iepurele alearga mult mai rapid si, cu toate acestea, broasca trece pana la urma prima linia de sosire.
Ceea ce se intampla uneori cu noi, coalitia de guvernare, exemplifica perfect acest lucru. Ne dorim sa facem mult, avem proiecte cel putin corecte si rezultatul vizibil este o cearta continua, sacaitoare, al carui efect sigur, in perspectiva, este scaderea increderii oamenilor. Nu vreau sa lansez aici avertismente. Nu fac parte din categoria revolutionarilor. Imi cunosc limitele si pretind ca nu le depasesc. Constat doar ca o anumita atitudine, de revolutie continua, ne mentine intr-o stare de fibrilatie blocanta. Sunt pentru schimbarea presedintilor opozitiei de la Camera si de la Senat. Repet, sunt pentru schimbarea presedintilor. Dar un obiectiv corect identificat nu devine si un obiectiv atins decat daca planul tau de actiune e bun, gandit si realist. Blocarea timp de doua saptamani a lucrarilor Parlamentului demonstreaza ca planul nu a fost bun. Daca a existat. Daca nu a operat si aici o logica pur revolutionara ale carei valuri ar putea rezolva totul de la sine. Sunt pentru un set de solutii care sa faca Parlamentul mai functional si mai eficient. Deci, sunt pentru. Noi, cei de la Partidul Conservator, am strans nu mai putin de 140.000 de semnaturi pentru a depune o initiativa la Parlament in sensul asta. Am facut ceva in limitele normalului si ale democratiei, am demonstrat spirit civic, o legatura cu electoratul pe care partide cu multe procente par sa nu o aiba, uneori. Si totusi, acum, multa lume discuta despre reforme constitutionale majore tot in logica unei revolutii. Repede, in orice conditii, suprapunand prioritatile, fara ragazul unei chibzuieli. Nu poti ajunge la eficienta prin mijloace care o ignora. Nu poti lupta cu provizoratul prin mijloace provizorii. Nu poti pleda pentru actiuni importante, de anvergura, si abia mai apoi sa gandesti cum si daca poti ajunge acolo. Uneori e rau cand te grabesti spre inainte. Si mai rau e cand te grabesti sa ramai pe loc. Cred ca, in felul acesta, ne suntem noua insine dusmani. Si mai cred ca, pentru a ne invinge adversarii politici reali, trebuie sa fim mai buni ca ei la toate capitolele si sa nu ne mai imaginam ca ei vor pierde de la sine. Trebuie sa fim mai buni, luptandu-ne mai putin cu adversarii nostri si mai mult cu problemele guvernarii. Cred ca ar trebui sa abandonam revolutia continua si sa trecem la guvernarea continua. Altfel, vom pati ca in intrecerea cu iepurele si broasca testoasa. Iepurele alearga mult mai rapid si, cu toate acestea, broasca trece pana la urma prima linia de sosire.Citește pe Antena3.ro