Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ieri, practic toata ziua am luptat cu viata. Chiar si cand am scris acest articol am luptat doua ceasuri cu viata, deoarece intai l-am lucrat bine, dar fiindca dormisem putin si nu eram deloc sigur pe ce scriu, l-am rupt. Si a trebuit sa-l mai pritocesc de trei ori pana ce a iesit acceptabil.
Or, ce e lupta cu viata daca nu hartuiala: cea interioara, aceea de la slujba, drumurile plicticoase si multimea treburilor zilnice care trebuie musai facute, desi cele mai multe ne umilesc, ne fac sa ne simtim inutili si fara noroc?Nu stiu ce a fost in capul profesorilor mei si al nenumaratilor oameni care ar fi trebuit sa ma lamureasca dintr-un inceput ca expresia "lupta cu viata" se refera nu la un sir de confruntari pline de avanturi, de maretie si de eroism, la terminarea carora se dau decoratii si o duci apoi numai intr-o fericire, ci la o baltire a timpului, la ceva care nu se mai sfarseste si in relatie cu care, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, e indecent sa pomenesti cuvantul victorie.
In liceu, cel putin, dascalii nu conteneau cu amenintarile de tipul: "Lasâ ca dati voi piept cu viata!", "Vine ea vremea sa va luati la tranta cu viata!", "Vedeti voi ce inseamna sa infrunti viata!". Si altele, care ne umpleau de dulci fiori, intrucat din felul in care ni se vorbea se intelegea ca exista totusi si niste mari premii pentru invingatori, dar ca nu-i inca vremea sa aflam in ce consta ele. Nimeni, dar absolut nimeni nu a avut curajul de a-mi zice clar - sau macar buna-cuviinta de a ma avertiza prin exemple lipsite de echivoc - ce se ascunde in spatele misterioasei sintagme "lupta cu viata". Ca pacatuind prin multa gandire, fiecare gand e o lupta, al carei rezultat e un alt gand, de doua ori mai sacaitor decat cel de dinainte. Si asa mai departe, pana ce ma intoxic cu propriile-mi indoieli si nu ma mai poate salva nimeni.
Ieri, cu exceptia timpului cat am stat in baie si a orelor de masa, am luptat din greu cu viata. Am luptat sa scot niste bani de la oameni cu care n-ar fi trebuit sa ma iau de piept ca sa mi-i dea, pentru ca erau bani munciti, iar intre aceste trante penibile, lipsite de glorie, s-au intercalat cateva imbranceli in care tot de bani indelung luptati a fost vorba. Caci si pentru a putea continua lupta cu viata e nevoie de parale. Platesti cand te inscrii sa lupti, platesti micile succese, platesti cu suprapret esecurile.
Ieri, pana spre pranz, am luptat cu o intreaga generatie de gazetari tineri scriindu-mi rubrica, iar rezultatul bataliei il voi afla peste o luna, un an, peste cinci sau niciodata. Dupa masa, am luptat iarasi, de asta data cu generatia mea, si nu s-a ales pe loc nici un invingator. Am mai avut apoi doua lupte mici, dar infecte, care, indiferent de rezultat, se lasa cu rani sufletesti adanci, intre 18:15 si 19:00 si intre 22:10 si 22:37. Luptele astea cu viata, dinspre miezul noptii, sunt cele mai dure, fiindca se dau acasa. Si macar de-ai sti la ce-s bune. Esti ca o masinarie, care merge in gol, care nu poate fi oprita si de a carei functionare nu se sinchiseste decat Cel de sus. Lupti, pentru ca nu stii sa mai faci si altceva.
Citește pe Antena3.ro
