Îmbătaţi cu oţet

Ne-am luat cu cele 35 de miliarde de euro cărate-n Elveţia cu duba de marfă şi am uitat de prima declaraţie a ministrului Irimescu, cea cu carnea stricată vândută de nouă pe la noi.

Când a glăsuit, iureşul a durat câteva ore. Într-un alt loc de pe glob, asemenea vorbe aruncate de cel mai înalt oficial în domeniu se lăsau cu controale, dosare penale sau procese de defaimare pe sume cât PIB-ul României, mai ales că ministrul a lovit la gramadă, fără niciun echivoc, în giganţii retailului alimentar. Ei, aş! Apocalipsa a durat preţ de câteva buletine de ştiri, până cînd o altă ştire a luat minţile editorilor.

În lipsa presei, mă aşteaptam ca celebri organizatori de proteste spontane să-şi ridice pet-urile din rastel şi să purceadă la luptă. M-am înşelat! Otrava din galantare ori nu e cool, ori organizatorii ne-organizaţi sunt vegani, noua modă după lăsatul de fumat la ordin, aşa că salamul măsluit e ultima lor grijă.

M-am uitat atunci spre Biserică în speranţa că nicio organizaţie de asemenea anvergură nu ignoră faptul că enoriaşii, mulţi consumatori de produse ieftine, sunt puşi în pericol. M-am uitat degeaba! Corporaţia cu patrafir e în post şi nu protestează pentru carnea măsluită chiar dacă practicile se încadrează la poruncile „să nu furi”, „să nu pofteşti la ce are aproapele tău” şi - uneori – chiar la „să nu ucizi”.

M-am uitat apoi la consumatori, cunoscuţi şi sub numele de votanţi. În faţa vitrinelor erau tot atâţia şi cu aceeaşi grijă ca-ntotdeauna: preţul! Mi-am dat seama atunci că înainte de carne, simţul nostru civic a fost spălat cu oţet şi nu mai ştim nici când şi nici pentru ce să ne revoltăm. Acum de exemplu avem două variante: ori avem un ministru al ogoarelor care bate câmpii ori suntem furaţi fără jenă. Ori ambele!