Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost impresionant zidul românesc, la debutul partidelor naţionalelor de seniori şi Under 21. Fotbaliştii români au stat strânşi unii în alţii, să simtă umărul coechipierilor, să-i audă tare glasul la intonarea imnului, să se însumeze dorinţa de a lupta cu devotament pentru izbândă. Era un şir bărbătesc al solidarităţii, chiar dacă blestematul de virus cere îndepărtare, însingurare, să nu mai dăm mâna prieteneşte, să ne atingem cu cotul, de parcă n-ar zice proverbul: „îl doare-n cot”!
Viclenia virusului cu ţepi ne-a obligat să nu-i mai observăm semenului din faţă zâmbetul, pitit după cârpa cu elastic, să nu mai vedem trăirile de pe faţa celui întâlnit, să ne încuiem cu zăvorul în buncărul nostru, să nu mai aplaudăm împreună la teatru. Să nu mai ridicăm urale pe stadioane. Cele două meciuri ale naţionalei, cu victorie la tineret şi cu o remiză întâmplătoare smulsă de irlandezi, au fost un fel de ospăţ cu bucate alese pentru români, din care la sfârşit nu s-a servit desertul. I-am dominat straşnic pe irlandezii de nord, 71% posesia mingei, circa nouă ocazii de gol, când ei au şutat o dată direct în plasă.
Ceva pozitiv însă a ieşit în evidenţă: atât Miral Rădoi, cât şi Adi Mutu au impus un stil ofensiv de la început, un stil tineresc, curajos, pe atac, fără încuiala unei apărări ferecate, n-a mai plutit filozofia bătrânească a apărării din frică, s-au avântat fotbaliştii în sprinturi în atac, n-au mai avut conștiinţe subalterne de plecăciune în faţa adversarilor. Mirel Rădoi a impus stilul curajos, tineresc, ofensiv, chiar din alcătuirea formaţiei, toţi mijlocaşii erau vitezişti, nici un mijlocaş măturător specialist doar în blocarea adversarului. A fost o evoluţie plăcută ochiului, cu fantezie, cu călcâie, că se uitase esenţialul, meciul de fotbal este un spectacol, un cadou de vioiciune şi frunte sus pentru spectatori.
Şi mai apare un câştig: antrenorii tineri şi ambiţioşi au reactivat doi jucători, ajunşi ciuca reproşurilor, boscorodiţi tot timpul, Alibec şi portarul Vlad, de la under 21. Mirel Rădoi a pătruns atât de cald în sufletul capriciosului Alibec, încât acesta a luptat ca un leu 90 de minute, a fost altruist, punându-i pe tavă pase lui Puşcaş, parcă ar fi mâncat jăratic în condiţiile secetei de atacanţi cam peste tot în lume. Iar portarul Vlad a ţâşnit în nişte plonjoane greu de bănuit până acum, Mutu i-a făcut o deşteaptă perfuzie cu încredere.
Citește pe Antena3.ro
