Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Distanţată calendaristic de Crăciun şi intr-o vecinătate cumsecade cu Sfintele Paşti, "1 Mai muncitoresc" e un prilej repetat de petrecere fără restricţii şi ieşit la iarbă verde. Sărbătoarea invierii obligă la cucernicie, oul roşu, inainte de a fi desfăşat din coajă, se cuvine ciocnit cu obligaţia unui salut dus-intors: "Hristos a Inviat!", "Adevărat a Inviat!". Omul stă la masă cu familionul, copiii se adună ciopor langă bucate, sunt primeniţi, spovediţi, cuminţi. De 1 Mai e altceva. Se dă dezlegare la bancuri, iar popa, atent la păcatele enoriaşilor şi absent mai mereu la contabilizarea păcatelor proprii, se ţine departe.
Distanţată calendaristic de Crăciun şi intr-o vecinătate cumsecade cu Sfintele Paşti, "1 Mai muncitoresc" e un prilej repetat de petrecere fără restricţii şi ieşit la iarbă verde. Sărbătoarea Invierii obligă la cucernicie, oul roşu, inainte de a fi desfăşat din coajă, se cuvine ciocnit cu obligaţia unui salut dus-intors: "Hristos a Inviat!", "Adevărat a Inviat!". Omul stă la masă cu familionul, copiii se adună ciopor langă bucate, sunt primeniţi, spovediţi, cuminţi. De 1 Mai e altceva. Se dă dezlegare la bancuri, iar popa, atent la păcatele enoriaşilor şi absent mai mereu la contabilizarea păcatelor proprii, se ţine departe.M-am nimerit de 1 Mai la Sangeru, iar de aici mi-am scos trei kilometri mai sus, la Buda, intr-o poiană largă intre păduri care mi-au aparţinut candva, iar acum au fost retrocedate neantului, doi căţei de vanătoare. Patrupedele, rezultate din imperecherea unui Brac German cu care mă fălesc la fazani şi o lupoaică (Ciobănesc German), vrednică in paza curţii, n-au luat pană acum contact cu iarba şi adulmecă tremurand o adiere care vine din desişuri. Mă amuz cand unul alunecă in fund pe un povarniş, iar altul tresare la ţipătul de fiară apocaliptică al mierlei.
Era spre pranz cand in poiană au năvălit două şiruri de cate patru Dacii, din direcţii opuse. Fiecare a ocupat poziţie de luptă pe malul Cricovului Sărat. Prima coloană a deşertat in poiană indivizi care se cunoşteau. Erau pesemne neamuri, colegi de serviciu, vecini. Se chemau veseli pe nume şi toţi au comis gestul grăbit de a desface portbagajele. Iarba a fost luată in stăpanire de puradei şi neveste corpolente. Au apărut grătarele.
Cealaltă coloană se alcătuise intamplător, la gura văii, fiindcă fiecare maşină s-a distanţat, delimitand un areal şi o intimitate.
in apropierea mea, privindu-mă chioraş, s-a instalat un bărbat corpolent, in maieu alb, şi familia lui compusă din nevastă şi trei copii minori. Bărbatul a dat ordine scurte şi a scos la randu-i grătarul. Pe o măsuţă crăcănată din două mişcări au fost randuite platoul cu mici, cutii, cutioare, pacheţele cu conţinut enigmatic. Bărbatul ţinea morţiş să facă el totul. Incercarea copiilor de a-l ajuta il irita. Nevasta, ştiindu-i pesemne excesul de autoritate la iarbă verde, l-a lăsat in pace. Femeia şi-a instalat grijulie fundul pe un pietroi şi şi-a aprins o ţigară. La aer curat, ţigara e medicamentul obligatoriu.
Bărbatul a aprins expert focul. A venit şi primul miros de mici, iar căţeii mei au luat dara vanatului trecut prin tocătoare şi sfaraind pe cărbuni. I-am chemat pentru a-i feri de surpriza unui şut in bot. Poezie şi splendoare pe dealuri. Se aud din stanga chiuituri. Poiana, pădurea, cerul miros a mici.
Citește pe Antena3.ro
Ieri am auzit la radio un fel de pamflet peltic, in care romanii erau ironizaţi pentru grătarele cu mici care se vor instala in păduri, in parcuri, sub balconul blocurilor. Bieţii mici erau minimalizaţi copios de talentul indoielnic al unui confrate pe care de altfel il ştiu. Mă simt obligat să apăr grătarele cu mici. In fond, ne consacră. Zone văduve de personalitate se pot lăuda cu grătarele cu mici. Amice, lasă-ne grătarele in pace! Mi-am chemat căţeii şi am plecat să pun in curte un grătar cu mici.
