Ce n-au reusit cazurile de pedofilie, salariile ciuntite, taierea subventiei de caldura si reforma sanatatii au reusit cainii comunitari – dezbina natiunea (e o gluma amara, natiunea n-a fost unita nicicand)! De la 'oh, ce usurare! In sfarsit, ne plimbam linistiti!' la 'moarte criminalilor care-au votat aceasta lege si celor care sunt de acord cu ei! Lor, familiilor lor si urmasilor urmasilor… '. In goana de a fi mai buni, oamenii pot deveni de o rautate feroce.
Cel mai bun prieten al omului este cainele pe care-l ai in curte, nu in strada. Cel din strada este bun prieten cu cei care-l hranesc si dusman celor care-i invadeaza teritoriul – trecatorii. Sterilizarea a esuat. Fondurile s-au scurs prin diverse buzunare, neputand fi controlati sub coada toti cainii capsati. Cei care se apleaca atat de fervent asupra problemei ar fi putut s-o monitorizeze, dar zambeau incantati cand cainii capsati ascultau totusi chemarea naturii. Ba chiar mai spaguiau sterilizatorii sa puna doar capsa fara sa sterilizeze nimic. Comunitatea a continuat sa duca puii in strada sau sa-si lase masculul la maidaneza din colt. In Romania, educatia civica nu exista decat in manuale. Acum s-a ajuns in acel punct in care nu mai exista posibilitatea de a alege ce e mai bine, mai corect. A ramas o singura optiune cruda, dura, apasatoare. Acum nu mai e vorba despre dreptul la procreere, ci de dreptul la viata.
Se striga in continuare ca sterilizarea e singura solutie (desi de
15 ani nu s-a solutionat nimic). Dar pe langa sterilizare, cainii ar trebui vaccinati, deparazitati si tratati. Sunt plini de boli. Nu indraznesc sa propun sa se puna in balanta sanatatea copiilor cu existenta cainilor pe strazi, dar lucrurile trebuie prioritizate daca vrem sa se tina cont de oameni in normele care ni se impun.
Despre metoda eutanasierii… aici tot organizatiile de profil au de lucru – ele pot urmari modul in care se pune in practica aceasta lege. Daca provoaca sentimente de vinovatie prin tot felul de spoturi facute de specialisti in marketing, nu ajuta la nimic.
Maidanezul devenit comunitar, produs al societatii demolatoare ce se voia dezvoltata pe verticala – la bloc – n-are alt dusman natural, fiind crescut pe strazile oraselor, in afara automobilului (desi multi soferi feresc cainii si intra-n pomi)). Ar fi fost mai uman ca stapanii sa-i omoare cand au fost siliti sa-si lase casele? E mai uman sa ineci puii cu care nu ai ce face? Nu! Dar nu se vede.
Cand ursii, lupii sau mistretii se-nmultesc prea tare, se inmultesc partidele de vanatoare. De cand omul a intervenit asupra echilibrului in natura, trebuie sa regleze ce-a stricat. Nici unuia nu ne-ar placea sa dam nas in nas cu ursul in fata casei la drum de seara. Se spune ca nu avem drept de viata si de moarte asupra altor fiinte. Si totusi o facem de cand ne stim. Acesta a fost darul Celui care ne-a creat: ne-a pus in capatul lantului trofic. O dovedeste mancarea din farfurie.
Iar paralela cu Vestul si cum si-a rezolvat el problema cainilor vagabonzi e… paralela cu situatia de la noi. Nu exista nici un punct comun. Noi avem zeci de mii de caini maidanezi, iar ei aveau vreo… zece?