În numele Regelui

Zilele acestea Regele Mihai mai dă o bătălie: cea pentru viaţa lui. Dacă ar fi vorba despre oricine altcineva, am spune că e cea mai grea bătălie. Cum să spui asta când vorbești despre un om pe care Soarta l-a încercat din prima zi a vieţii? Îi cunoașteţi istoria, nu o repet. De la nașterea din 1921 și până în ziua de astăzi viaţa sa a fost o dură încercare. A dus lupte cu serii nenumărate de dușmani în ţară, cu mari imperii și monstruoși dictatori, cu sine chiar. N-a fost bătălie în care să intre sau în care să fie târât – da, târât, pentru că Majestatea Sa nu a fost niciodată vreun războinic - din care să nu iasă învingător. Stalin, Antonescu, Hitler, demnitari interbelici și demnitari postbelici, comuniștii, Groza, aventurierii din diaspora, propria familie de câteva ori, președinţi ai României. O listă imensă întinsă pe 94 de ani de viaţă.

N-a deschis niciuna dintre aceste bătălii, dar la finalul lor, într-un fel sau în altul, a fost învingător.

Indiferent de deznodământul uman al acestei bătălii, Regele Mihai a învins! Nu are cum să piardă având de partea lui aliatul cel mai de preţ al unui om de stat: Istoria! Priviţi lista de mai sus dacă nu mă credeţi și încercaţi să găsiţi măcar un răsfăţat al Istoriei printre ei. Nu o să găsiţi: Stalin și Hitler sunt inegalabili în hidoșenia lor, Groza a rămas în istorie doar pentru șicanele la adresa regelui, Ion Iliescu cu toată schimbarea de după 2000 târăște după el alte controverse, Traian Băsescu… ei bine, Traian Băsescu în relaţia cu Regele mi-a dat tot timpul senzaţia furnicii care-și măsoară forţele cu elefantul. Exista doar pentru că elefantul în bunătatea lui îi acorda puţină atenţie.

Mi-e teamă de un singur lucru. Că nu ne vom ridica niciodată la nivelul celui care, chiar și atunci când i-a fost furată coroana, a rămas Rege!