Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu discut despre cat de prosti sau inconstienti sunt presedintele Basescu, Udrea, Boc, Flutur, Tinel si ceilalti gascari din PDL. Nu este cazul, intrucat lucrurile vizibile sunt indiscutabile si, in monstruozitatea lor, absolut firesti. Daca ma mai uimeste ceva la romanii cu pretentii, la 'progresistii' notorii, aceasta este – asemenea invartosarii madularului in biserica – patriotismul lor de parada. Te miri cand si din ce notoriilor li se scoala sa mai puna de o petitie zglobie, impodobita cu zurgalaii 'patrie', 'popor' si 'jertfele inaintasilor', asezonata cu critici dure la adresa maruntelor condimente publice care au determinat-o: de regula niste vorbe imbecile de politician. Dupa care petitie, adorm la loc, satisfacuti.
Vorbele proaste ale unora – fie din putere, fie din opozitie – sunt nesfarsit 'prilej de vorbe si de ipoteze', ocupand galcevitor spatiul mass-media, concentrand atentia jurnalistilor, analistilor politici, sociologilor si psihologilor, cu forta tropismului fecal asupra coprofagilor. Context in care, coplesita de bezmetica roire, orice bruma de axiologie dispare.
Dupa 21 de ani de democratie asadar, jalnicele ziceri ale liderilor politici si faptele urate ale poporenilor raman, alternativ, cele doua motive de disputa si inversunare in spatiul media. Faptele grave ale politicienilor insa, indiferent de culoarea lor politica – savarsite in galeriile de cartita ale succesiunii la putere -, nu starnesc valuri publice. Oricum, nu valuri durabile. In schimb, cel care rosteste primul si sonor o vorba stupida ii trage instantaneu pe ceilalti dupa el, fie ei opozanti politici, fie jurnalisti, contaminand prin ecran constiintele alegatorilor – caci trebuie recunoscut: in lipsa vietii traite, romanii sunt o natiune de profesionisti ai telecomenzii. Un trigger mediatic il constituie si faptele grave, insa numai ale plebeilor. Baba debila mintal, diagnosticata de specialist, care si-a legat de pat, luni de zile, fiica imbecila – si ea cu patalama medicala –, centralizeaza cu imensa voluptate atentia mass-media si aceiasi jurnalisti cu vocatia galcevii, aceiasi analisti fara treaba, aceiasi sociologi si psihologi fierb margica. Politicienii din opozitie apar si ei, avand prilejul sa arate ca cei de la putere sfideaza sau neglijeaza 'drepturile omului' sau, dupa caz, ale homosexualilor ori ale pisicilor fara stapan, la demonstratie ajutand si agitatii din societatea civila de resort. Apoi, o data cu reflectoarele, totul se stinge.
Declaratiile idioate ale politicienilor insa, atunci cand 'aduc atingere' – ce vorba! – imaginii romanului despre sine, ii trezesc din somn pe inspectorii constiintei nationale, pe contabilii patriotismului de parada si pe magazinerii rastelurilor cu vorbe. Cuvintele 'patrie', 'patriotism', 'popor', 'natiune', 'demnitate' sunt scoase de la vaselina si, asezate in petitii razboinice – adesea online, ultima moda, tato, doamnelor si domnilor! –, redau electoratului telespectator senzatia ca ar apartine unui popor viteaz, darz, harnic, eroic si inteligent. Iar initiatorul petitiei – de regula, notoriul vreunui domeniu umanist – traieste cateva saptamani de glorie mediatica, savurata zilnic in papucii de casa, dimineata la 'reluare'.
Dupa drama Elodiei, a Columbenilor, a Zavorancei, a rulat recent pe micile ecrane galceava unuia Basescu Traian cu istoria si cu Regele Mihai. Regizorul de film S.I., om cu simtul spectacolului, a prins momentul si a iesit iar in fata, la televiziuni si pe internet, cu o noua petitie strasnica, cerand de data asta, dupa 'condamnarea comunismului', demisia presedintelui Basescu. Undeva in scrisoarea adresata acestuia, S.I. spunea ca 'paharul s-a umplut o data cu detestabilele afirmatii ale dvs. despre majestatea sa Regele Mihai', chemand apoi la semnat 'intelectualii'.
Ei bine, problema acestor notorii, de la regizorul cu pricina la 'eruditii lui Basescu' – eruditi, nu intelectuali, intelectualul fiind, prin excelenta, un vizionar –, este goliciunea paharului personal. Acaparati de obsesii istorice si de resentimente, intorsi cu fata spre trecut, ei sunt mereu departe de urgentele prezentului si ale viitorului. Cocotati in turnurile de tinichea personale, notorii nostri umanisti nu au observat ca anul 1989 a marcat inceputul incestului national, savarsit in isteria generala de madularul capitalismului neoliberal. Asta in vreme ce ei tropaiau din picioare pentru condamnarea comunismului, lucru firesc, insa acum 20 de ani.
Macinati de autoadmiratie – 'Toti intelectualii adevarati gandesc ca mine', scria S.I. in epistola – si de frustrari de garsoniera, notorii umanisti romani nu simt nici o durere cand, zilnic si concret dupa 1989 – pentru ei faptul intamplandu-se ca pe o alta planeta –, teritoriul fizic al Romaniei este imputinat cu barbarie si jefuit de singurul sau atu de pret, suportul vietii si garantul calitatii acesteia: natura sanatoasa si generoasa. Codrii cazuti sub drujbe, raurile poluate, fauna ucisa comercial, arabilul dispretuit, instrainat si betonat sub 'investitii' nu produc acestor 'vigilenti' drame de constiinta comparabile cu blamarea unui rege de un prost. Asta ii deosebeste fundamental de exponentul unui neam cu viitor, pe nume Ariel Sharon, care spunea conationalilor:'Trebuie sa ii invatam pe copiii nostri nu istoria trecutului, ci istoria viitorului'. Starea mediului este urgenta acestei istorii.
Citește pe Antena3.ro
