Încordarea lui Iacov îl avantajează pe Mircea Sandu

Confruntările fotbalului din extra-sezon sunt deseori mai captivante decât cele din campionat. Competitorii modeşti ai jocului şi pricinoşii din tribune nu reuşesc nici din întâmplare să evite rutina amorţită. Nişte bieţi caraghioşi care devin şi mai caraghioşi atunci cînd îşi dau importanţă şi încearcă să se ia în serios. În vacanţă, când nu se joacă pe puncte, când miza confruntărilor nu mai atinge cota interesului de masă, detaşarea te ajută să redescoperi valenţele nebănuite ale umorului involuntar produs de minţile odihnite.

Cursa pentru şefia federaţiei este una mai mult formală. Mircea Sandu aleargă de unul singur spre un rezultat mai mult decât previzibil. Turneul electoral al echipei sale de susţinători nu reprezintă decât o corvoadă pusă la cale din respect pentru convenienţe şi nicidecum pentru a câştiga votanţi. Majoritatea, covârşitoarea majoritate este decisă. Nu stă nimeni acum să judece cât de bun sau cât de rău poate fi Mircea Sandu. Decizia majorităţii despre care vorbeam este motivată prin refuzul schimbării, prin refuzul oricăror surprize care ar putea produce deranjul unor obişnuinţe îndelung exersate.

Anunţata victorie a lui Mircea Sandu nu i-a uşuit însă din competiţie pe aventurieri. Contestatari sau chiar ghilotinaţi de bună voie ai cursei pentru şefia FRF. Am citit în presă că preşedintele clubului Petrolul Berca a făcut scandal (!?) la Buzău, la întâlnirea cu echipa de campanie a lui Mircea Sandu. Am citit că preşedintele Petrolului din Berca ar fi zis: "Ne-aţi dat mingi desumflate, iar dumneavoastră aveţi salarii şi prime de sute de mii de euro. Credeţi că dându-ne o bere şi o friptură ne puteţi cumpăra?". Impresionant discurs.

Dar nu ştiu unde-i scandalul câtă vreme umorul este afişat la vedere. În traducerea respectivului reproş care ar suna cam aşa: Mai umblaţi la preţ, că aveţi de unde. Mai puneţi ceva lângă bere şi friptură. Merităm mai mult că are şi votul nostru un preţ. Şi nu uitaţi nici de aerul pentru mingi. Daţi-ne de la Bucureşti fiindcă ăla de la Berca e puţin şi abia de putem să-l respirăm noi. Pentru mingi nu e bun.

Pe pârtia contracandidaţilor patinează într-o mare veselie şi fără concurenţă Costi Iacov. Octavian Popescu s-a trezit mai de dimineaţă. I-a ieşit înaintea celorlalţi rezultatul înmulţirii cu zero şi s-a retras de bună voie din cursă. Sorin Răducanu a fost graţiat prin neacceptatrea dosarului de candidatură. Costi Iacov, în schimb, n-a suportat exilul în văgăuna anonimatului şi a ieşit la rampă. Numai că expunerea dăunează grav fuduliei. Mircea Sandu i-a propus lui Iacov postul de portar la FRF.

Iacov a încercat, în replică, să-l anestezieze pe Ionuţ Lupescu promiţându-i că îl va menţine în poziţia de director general dacă va ieşi preşedinte. Diferenţa dintre cei doi este aceea că Mircea Sandu se poate ţine de promisiune. Costi Iacov, în schimb, nu are decât şansa de a-şi definitiva operele complete pe care le-a început la Progresul. Încrâncenarea lui Costi Iacov nu-i poate face concurenţă serioasă lui Mircea Sandu. Dimpotrivă! Încordarea face şi mai comic muşchiul reproşurilor, iar opoziţia se transformă în avantaj pentru adversar.