Incredibilele răsturnări de alianţe

Sub titlul Anomalii, gazetarul I.L. Caragiale publică în Constituţionalul, an I, nr. 29, miercuri, 19 iulie 1889, un articol care debutează astfel: "Sunt două vorbe vechi cari totdeauna se potrivesc în ţara noastră: «Ca la noi la nimeni» şi «la Dumnezeu şi la noi toate sunt cu putinţă». Asta va să zică că n-ar trebui să ne mirăm de nici o anomalie.

Totuşi sunt unele aşa de ciudate că nu trebuie lăsate să treacă neînregistrate. Cată să le lăsăm urmaşilor noştri spre edificarea lor în privinţa caracterului şi logicii străbunilor lor - adică ale noastre. Ne vom face deci o datorie a le înscrie fără multe comentarii ori de câte ori le vom întâlni."

Asumându-şi această misiune, scriitorul politic, pentru că I.L. Caragiale e mai degrabă scriitor politic decât gazetar, consemnează în chiar acelaşi articol o anomalie din viaţa politică a vremii sale.

Guvernul Conservator Theodor Rosetti, format în urma scrutinului din toamna lui 1888, demisionează la 26 martie 1889 din cauza scandalului provocat de ministrul Justiţiei, George Vernescu, prin "nişte numiri aşa de neruşinat nepotiste, încât revoltă toată lumea". Printre cei mai înverşunaţi critici ai celui care-şi va ridica pe Calea Victoriei celebra şi acum Casa Vernescu se numără şi generalul George Manu, ministrul de Război, şi Alexandru Lahovari, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor.

Potrivit lui Caragiale, cei doi "declaraseră într-un mod formal şi categoric - la noi toate declaraţiile sunt formale şi categorice - că cu ilustrul în cestiune pâine şi sare nu mai mănâncă, pe aceeaşi bancă cu domnul Gună (Vernescu - n.n.) nu mai şed".

La 29 martie 1889 se formează sub conducerea lui Lascăr Catargiu un nou guvern, de alianţă între Partidul Conservator şi Partidul Liberal Conservator. În noul guvern intră şi George Vernescu, ca ministru al Finanţelor însă. Culmea e însă - observă Caragiale - că din guvern fac parte şi cei doi care declaraseră că nu mai şed pe aceeaşi bancă ministerială cu George Vernescu: generalul George Manu ca ministru de Război şi Alexandru Lahovari ca ministru de Externe şi ministru ad-interim la Lucrări Publice.

Care sunt anomaliile după Caragiale?
Că acuzatul de nepotism la Justiţie e pus acum la Finanţe.
"... acolo încap mai mulţi nepoţi" - comentează sarcastic marele scriitor.
Că bărbaţii de caracter George Manu şi Alexandru Lahovari, care declaraseră că nu mai şed în veci pe aceeaşi bancă ministerială cu George Vernescu "şed acum - şed şi or să mai şază".

Au trecut 120 de ani de când I.L. Caragiale punea sub semnul celor două vorbe vechi, "Ca la noi la nimeni" şi "La Dumnezeu şi la noi toate sunt cu putinţă", cele două anomalii politice.

Dacă ar mai trăi şi, desigur, ar mai avea unde să scrie într-o presă transformată de moguli în Scînteia luptei de clasă împotriva duşmanului de clasă Traian Băsescu, I.L. Caragiale ar avea la dispoziţie, în ograda politicii noastre, multe de consemnat ca anomalii.

Ar avea mai întâi fapte precum cel petrecut la formarea guvernului Lascăr Catargiu. Politicieni care au declarat cu mai mult sau mai puţin timp în urmă că în viaţa lor nu vor sta alături de alţi politicieni şed acum - vorba lui Caragiale - pe aceeaşi bancă, dacă nu în guvern, atunci în coaliţie dau în partid.

Scrutinul prezidenţial, de tip care pe care, a dus cu sine incredibile răsturnări de alianţe, duşmani vechi fiind acum umăr la umăr şi amici vechi, pe baricade diferite, dând acum unii într-alţii cu lături ce erau cândva miere reciprocă.

Timp de doi ani şi ceva, Traian Băsescu s-a manifestat prin fapte şi declaraţii drept duşmanul înrăit al PNL. Liberalii au fost acuzaţi de o politică supusă grupurilor de interese, cel mai important fiind, desigur, al lui Dinu Patriciu. Sub acest semn, la imboldul lui Traian Băsescu, grupul Theodor Stolojan a meşterit de îndată o disidenţă, s-a constituit într-un nou partid - PLD - şi în cele din urmă s-a alipit PD, pentru a forma Partidul Democrat-Liberal. Miniştrii liberali au fost suspendaţi, refuzaţi sau beşteliţi în public de Traian Băsescu. Acum, Traian Băsescu declară pe toate drumurile că e gata să facă după scrutin un guvern cu PNL.

A devenit PNL un alt partid peste noapte? Fireşte că nu. A devenit un partid util lui Traian Băsescu, pentru că i-ar putea da voturile în turul al II-lea.

Până nu demult, instrumentele de tâmpire a poporului român de către Sorin Ovidiu Vântu - Trustul Realitatea-Caţavencu şi INSOMAR - au manipulat grosolan opinia publică în favoarea lui Traian Băsescu. Ne amintim cu toţii sărbătoarea care domnea în studiourile Realităţii TV când i se lua un interviu preşedintelui, simfonia de linguşiri lăcrimoase interpretată de deontologii de la Cotidianul ori de câte ori Traian Băsescu îşi sufla nasul, sondajele fantasmagorice ale INSOMAR.

La vremea respectivă, Traian Băsescu n-a suflat o vorbă împotriva folosirii presei şi institutului de sondare pentru hăituirea liberalilor şi social-democraţilor. Acum însă denunţă manipularea practicată de mustăria lui Sorin Ovidiu Vântu. De ce? Foarte simplu. Pentru că acum mustăria foloseşte aceleaşi mijloace mizere împotriva sa. (Va urma)