Incursiune in Istoria Angliei - Cautandu-l pe iubitul lui Mary

Pe la unu si ceva, ostenit de corectarea la noua carte, merg in sufragerie si deschid televizorul. Pe Antena 1, un film. Istoric. Imi dau seama dupa vesminte si dupa apelativul Maiestate. Imi trebuie vreo zece minute pentru a-mi confirma banuiala: e un film despre Mary Stuart.

S-A FACUT 1 SI UN SFERT. E musai sa ma intorc la truda corectarii. Imi zic: mai stau pana la unu treizeci. Apuc sa vad asasinarea italianului si tararea lui pe scari. Imi amintesc: am urcat scarile respective, vizitand Palatul regal din Edinburgh, capitala Scotiei. Iau cunostinta de fuga si revenirea Reginei, de respingerea lui Bothwell, de nasterea viitorului Rege al Angliei si Scotiei. Mai apuc scena erotica dintre Mary si Bothwell, incheiata cu propunerea Reginei ca amantul sa revina la Edinburgh. Si tac! Publicitate! Salvarea mea. E cel mai bun pretext de a o sterge. Revin in birou. Aici ma chinui sa-mi amintesc urmarea istoriei. Dupa voiajul in Scotia, m-a interesat personajul Mary. Am citit ceva despre nefericita catolica intr-o lume crancen protestanta, inclusiv celebra Istorie a Angliei, de Andr... Maurois. Nu-mi amintesc decat ca barbatu-sau va fi asasinat intr-un atentat de care e suspectata Mary. Dar Bothwell? Nu-mi amintesc nimic. Ar trebui sa iau o Istorie a Scotiei si sa aflu urmarea. Cea mai buna solutie pentru a rezista tentatiei de a ma intoarce la televizor! Raftul cu Istoria Angliei si Scotiei e insa sus. Am nevoie de scara ca sa aflu ce s-a intamplat cu Bothwell. Numai ca treptele scarii de metal sunt ocupate cu cartile despre Domnia lui Cuza. Ar trebui sa le dau jos, sa ma urc pe scara, sa iau cartea, s-o pun la loc (urcandu-ma din nou pe scara), sa asez la loc volumele despre Cuza. Prea mare osteneala! Ma culc, citind din Xenopol despre Revolutia lui Tudor Vladimirescu. Inainte de a pica in somn, mai apuc sa ma intreb: ce dracu s-a intamplat cu Bothwell?

VIOLUL. A doua zi, pe la amiaza, ma hotarasc sa iau taurul de coarne. Cartile jos de pe scara! Urc si dau imediat de cele doua volume: Istoria Angliei de Andre Maurois. Nu mai tin minte in care volum sunt paginile despre Mary Stuart. Mai precis, despre relatia dintre aceasta si Regina Elisabeta. Andre Maurois scrie o Istorie a Angliei, nu a Scotiei! Iau, asadar, ambele volume. Capitolul despre Elisabeta si Mary Stuart se afla in primul volum. Paginile 236-346. Dovada capitala a ce memorie slaba am! Randurile subliniate la citirea anterioara (cu pixul!) sunt cele despre relatia dintre Mary si Bothwell: "Il ura pe barbatul sau, Dornley; iubea la nebunie pe cel mai groaznic dintre seniorii scotieni, pe contele de Bothwell, care o violase, apoi o cucerise, si pe care toata Scotia il dispretuia". Andre Maurois scrie ca a violat-o. N-am vazut filmul decat de la secventa in care el ingenuncheaza si-i cere sa se marite cu el, iar ea ii replica: "Esti beat, Bothwell?" Socotind insa dupa ce se intampla ulterior, nu cred ca filmul ar fi putut contine un asemenea moment. Pentru ca, indiscutabil, filmul se axeaza pe amorul dintre Mary si Bothwell. Contele scotian apare aici in chip idilizat: mascul, viteaz, credincios tarii pana la sacrificiu. Nu-i exclus insa s-o fi violat si in film, nu numai in carte.

URMAREA. Am prins programul dupa consumarea unei parti din caseta. Relatiile dintre cei doi sunt destul de incurcate. Citesc paginile despre Mary Stuart. Pana la capat. Pana la urcarea pe tronul Angliei si al Scotiei a lui Iacob al VI-lea al Scotiei. Trecand de decapitarea lui Mary Stuart. Am aflat astfel urmarea. A cartii, nu a filmului. Pentru ca in carte se spune ca scotienii se revolta impotriva Reginei maritate cu suspectul de uciderea sotului: "Dupa un scurt conflict, Bothwell, destul de las, fugi, iar Maria fu readusa la Edinburgh, ca prizoniera, de soldatii care strigau: «La rug cu tirfa!»". Din tot ce face Bothwell in bucata de film vazuta de mine intre unu si un sfert noaptea si publicitatea la berea Timisoreana, nu cred ca-n film contele va fugi ca un las. Cine are dreptate? Filmul sau cartea? Cartea e o Istorie a Angliei. Bothwell, in film, e dusmanul de moarte al englezilor. Sa fi imprumutat de la englezi francezul Andr... Maurois antipatia fata de Bothwell?

NIMIC NU SE PIERDE
	6 IUNIE 1906. Se deschide la Bucuresti Expozitia nationala romana. La inaugurare, ministrul Agriculturii si Domeniilor, Ion Lahovary, dezvaluie ca "in mai putin de un an, am scos la lumina parcul si cladirea expozitiunii". Printre produsele acestei munci uriase: Ospataria Regala.

LUMEA PRIN CARE TREC

Cazul Mihail Lascar Noaptea tarziu, pe la doua, ajung la Batalia de la Stalingrad. Gratie unei carti de referinta in aprofundarea Razboiului impotriva Rusiei sovietice, Golgota Estului (iulie 1942-martie 1944). O citesc lungit in pat, in speranta unei duble lovituri: sa scap de insomnie, lectura intr-o asemenea pozitie obosind rau ochii; sa mai inaintez cu o postata in cercetarea pentru Conspiratia generalilor. Ajung inevitabil la cazul generalului Mihail Lascar. Se predase la Stalingrad si dupa aia, in prizonierat, pusese la fiert Divizia Tudor Vladimirescu. In memoriile fostului ministru de Razboi, Constantin Pantazi (foto), am dat de nota ironica: s-a predat vorbind rusilor in ruseste. Studiul din Golgota Estului se multumeste sa zica doar atat: "Despre generalul Lascar nu s-a mai stiut nimic de la ora 19:00". O precizare seaca in finalul unei descrieri harnice a framantarilor din conducerea Grupului Lascar, daca sa se predea sau nu. Se invoca si o ancheta, ordonata de Maresal. Sunt tare curios sa stiu adevarul despre predarea generalului Lascar. A fost sau nu un gest in contra onoarei militare? Golgota Estului sugereaza ca generalul a fost fortat de imprejurari, ca a respins in doua randuri oferta rusilor. Pentru a afla, ar trebui sa ma ridic din pat, sa merg in birou si sa caut o carte despre Stalingrad. Ma resemnez. Notez pe o bucata de hartie, De scris despre Lascar. Nu se poate sa nu dezleg enigma Lascar de la Stalingrad pana la urma! PS: N-am dezlegat-o nici acum.

BARFE

Recitindu-l pe Sanatescu Am citit intaia oara Jurnalul lui Constantin Sanatescu de dragul de a-l citi. Am folosit multe citate pentru eseurile si notele destinate viitoarelor carti. L-am recitit apoi cand m-am apucat de explorat Lovitura de stat de la 23 august 1944. Mi-a trebuit pentru Varianta Maresalului, pentru Panorama negocierilor cu Aliatii, pentru Putregaiul de la Externe. Acum lucrez la Conspiratia generalilor. Axioma pe care se ridica eseul: tradarea generalilor la 23 august 1944. Toate firele ma duc la Constantin Sanatescu, capul Conspiratiei. Si cum, treptat-treptat, descopar cat de mizeri morali au fost cei varati in Complot, pentru a obtine un post de demnitar in viitorul guvern, pentru ca-l urau pe Maresal sau, pur si simplu, ca sa-si salveze pielea il vad pe Constantin Sanatescu cu alti ochi. Il recitesc, asadar, stiind ca: a devenit disident, la finele lui 1941, pentru ca Maresalul Antonescu (foto) nu l-a numit sef de Stat Major; s-a dat pe langa Rege si a complotat din greu dupa ce i s-a fluturat perspectiva fotoliului de premier; l-a tradat pe Maresal, desi acesta i-a respins demisia din ianuarie 1941, dupa rebeliunea legionara, la care fratele sau, Muk Sanatescu, participase ca ofiter. Si nu doar atat, ci furand arme si dandu- le razvratitilor; a inceput sa se lamenteze dupa ce Tovarasii, consumandu-l, l-au aruncat cat colo. Intr-un cuvant: recitesc Jurnalul stapanit de o secreta, dar tare, antipatie fata de autor.

SECOLUL XX
	8 DECEMBRIE 1941. Franklin D. Roosvelt, presedintele SUA, surprins imediat dupa semnarea declaratiei de razboi impotriva Japoniei. Cinci zile mai tarziu, Germania si Italia declara razboi Statelor Unite ale Americii. Nu numai pentru America, dar si pentru presedinte e un moment de mare gravitate. Poporul american trebuie convins insa ca totul va fi bine. Poate de aceea Franklin D. Roosvelt adopta o tinuta destinsa. Prea destinsa in raport cu momentul.