Steaua se joaca rau de tot de-a fotbalul. Indoaie clasamentul prin zona de mediocritate a acestuia, in Europa League face spectacol din rezultatele contradictorii, isi precipita istoria prin acceptarea statutului de echipa nomada, fara domiciliu stabil, asigura debit peste masura in libera circulatie a antrenorilor si a jucatorilor, mituieste excesul de afisare in media prin exhibitionismul patronal si, paradoxal, conserva un portofoliu de audienta activa prin care isi surclaseaza adversarele in topul popularitatii. Steaua forteaza realitati contradictorii. Steaua ataca nonsalant extremele supravietuirii in rational.
Deplasarea de la Haifa a fost pentru Steaua una de cosmar. Tabela de marcaj parea ca afiseaza, la finalul meciului cu Maccabi, un diagnostic necrutator. Si nu ma refer doar la proportiile scorului prin care au fost pusi la zid trupetii lui Ilie Stan. Dincolo de acel 0-5, Steaua a parut la Haifa un biet maculator in care adversarii au mazgalit, dupa cum le-a fost pofta, un portret al rusinii. Steaua a lasat impresia unei ruine, a unui azil din care pacientii nu aveau decat sansa de a se salva, fiecare in parte, pe cont propriu si dupa cum le este puterea. Dar asta numai dupa ce ar fi fost ei obligati sa mai suporte un supliciu, si anume returul de la Bucuresti.
Scenariul intamplarii de pe National Arena parea a fi si el, pana la un moment dat, unul diabolic. Stelistii s-au dus repede intr-un 2-0 datator de sperante. Dar, dupa ce au fost egalati de calaii de la Haifa, inaltarea in speranta incepea sa para doar anestezicul dinaintea injectiei letale. Sincer, am crezut ca Steaua se va duce ca de obicei la vale, am crezut ca vom asista iarasi la o rusine de proportii. Dar Steaua a facut din nou recurs la paradox si nu s-a mai indulcit in obisnuintele paguboase. A pariat pe fotbal si a castigat. Iar cand te gandesti ca cele doua goluri marcate in plusul echipei au fost realizate de Cristi Tanase, desteptarea pare si mai surprinzatoare.
Fiindca Tanase s-a reinventat, in returul cu Maccabi, dintr-o adormire ce parea aproape vesnica. Steaua a revenit pe National Arena, in campionat, avand-o adversara pe Concordia Chiajna. Comentatorii, aproape la unison, sustin ca cei de la Concordia ar fi facut, in compania Stelei, cel mai bun meci al lor din acest campionat. Remarca, chiar daca este intemeiata pe adevar, pare a purta cu sine si nuanta unei justificari. Pare a explica oarecum chinuiala Stelei in obtinerea unei victorii la limita. Dar, in opinia mea, Steaua nu are scuze.
Pentru a obtine performantele pe care si le doreste, Steaua trebuie sa invinga echipe cu mult mai puternice decat poate fi Concordia intr-o zi de gratie. Asa ca, din evolutia Stelei, nu retin decat cateva faze care au semanat cu ceea ce fotbalul ofera ca deliciu. Iar Steaua va trebui sa joace fotbal daca-i place si primavara ca anotimp european. Joaca de-a fotbalul este doar a celor mici.