Inima din casa de bani

Am făcut o faptă bună. Dar şi o faptă la modă - ţineţi minte chestia asta, dragi patroni şi manageri romăni. Pentru că, dacă azi multinaţionala X face un supereveniment de caritate, măine o să fiţi nişte zgărciţi expuşi oprobiului public.

Gard de vopsit de 550 de metri. Mă rog, de pictat. Tentativa de record Guiness. După care gardul se vinde pe bucăţele şi banii se duc la copiii nevoiaşi. Vă scriu aceste rănduri de la un eveniment de responsabilitate socială corporatistă. Cuvănt pompos, care incearcă să ne zică o chestie simplă: firmele mari vor să fie crezute fete bune. Â
Pănă in acest moment, totul merge bine. Voluntarii pictează, vedetele se pozează lăngă, televiziunile filmează. Şi lumea transpirează, ca să menţinem rima. Merită toate astea?
Păi să vedem. Dacă se incasează două-trei mii de euro, probabil că era la fel de eficient să ţinem pictorii voluntari acasă şi să le cerem bani de la obraz. Nici nu mai era nevoie să ne complicăm cu transportul atător oameni. Dacă lumea e darnică şi ies mai mulţi bani, cu atăt mai bine. Copiii necăjiţi o să-şi cumpere rechizite. Iar firma o să ne pună la panoul de onoare. Am făcut o faptă bună.

Dar şi o faptă la modă - ţineţi minte chestia asta, dragi patroni şi manageri romăni. Pentru că, dacă azi multinaţionala X face un supereveniment de caritate, măine o să fiţi nişte zgărciţi expuşi oprobiului public. Dacă azi multinaţionala se prezintă ca o mare activistă pentru cine ştie ce cauză, voi o să fiţi măine nişte contabili obosiţi şi fără viziune. Dacă azi pe ăştia ii dă la televizor, măine lumea va vorbi de ei şi pe voi are să vă uite.

Iar multinaţionala face, că aşa o obligă de la sediul central. Aşa s-a hotărăt acolo, in America, unde publicul a avut timp să se prindă care e treaba cu capitalismul nemilos. El vrea acum capitalism responsabil şi exact asta o să avem şi-n filiala numită, pănă la absorbţia completă, Romănia SA.

Acum căteva luni m-am certat cu o amică, mare credincioasă in moaştele făcătoare de minuni ale responsabilităţii corporatiste. Eu i-am zis că e o modă care n-are să prindă la romăni, pentru că lor incă le pasă de căt costă produsul, nu dacă il fac copiii de 10 ani, forţaţi la muncă in China. Acum trebuie să-mi fac mea culpa: Luminiţa, am uitat ceva: inainte să aibă inimă, romănii au un foarte dezvoltat simţ al fashionului. Ştiu ce e la modă şi se poartă cum e la modă, chiar dacă incă nu simt nimic la corason. Aşa că imi retrag cuvintele: responsabilitatea corporatistă işi va ţine chiar olimpiada in Romănia, in doar căţiva anişori.

Aşa, ca să nu ziceţi că nu v-am prevenit: aveţi şase luni să faceţi o faptă bună. După aia, inactivitatea se va pedepsi cu moartea. Socială.