Inimă electorală de ţigan

CIORNE
În Bucureşti, sună o primă estimare, au ieşit la vot cu puţin peste 20 la sută dintre alegători. Oamenii sînt scîrbiţi de politică, anunţă doct un comentator. "Inimă de ţigan" a bătut ca rating scrutinul. La scor!

CIORNE
Anunţarea rezultatelor electorale a coincis televizistic, brodeala dracului, cu ultimul episod din telenovela autohtonă "Inimă de ţigan". Te aşteptai ca ochii naţiunii, căscaţi cît craterele Vezuviului, să fie aţintiţi spre canalele media care anunţau rezultatele fie şi parţiale ale alegerilor locale. Cine a biruit, ce preferinţe are electoratul român. Am traversat drumul în grabă să iau o sticlă de apă plată de la cîrciumă şi să mă întorc iute în faţa micului ecran. Lume multă, care în picioare, cu o bere în mînă, care pe scaun. Linişte ca la biserică. Erau oameni veniţi de la praşilă (unii au săpat şi duminică), drojdierii vechi ai cîrciumii pe care-i ştiu gălăgioşi, cîţiva muşterii străini de Sîngeru. Toţi, fără excepţie, stăteau cu ochii pironiţi în ecranul televizorului amplasat între sticlele de vin şi coniac ieftin din spatele barmaniţei. Fata, în general atentă cu mine, pentru că m-a auzit odată vorbind la radio, stătea cu spatele spre clientelă şi ochii în acelaşi televizor. Te pomeneşti că acum se anunţă primele rezultate, mi-am zis. Pe ecran erau însă alte aiureli. Ce se întîmplă?, îl întreb pe unul Stere, învăţător, cam de vîrsta mea. E finala, zice el, fără să mă privească. Ştiu că e finala electorală, dar n-au început să dea rezultatele. Taci, zice. E ultimul episod din "Inimă de ţigan". Mă uit spre televizor. O ţigancă cu fustă înflorată plînge. Unul, actor pe care-l cunosc, mi-e chiar amic, joacă fals rolul. Nu m-am uitat niciodată la această telenovelă, cu toate că începe şi sfîrşeşte cu un cîntec compus pe versurile mele de Adrian Enescu şi interpretat de Loredana, cînd era jună. Strig fata de la tejghea. Dă-mi, zic, iute o apă plată. ăăăă? O apă plată, reiau eu. Se mişcă anevoie, de-a-ndărătelea, pînă la un frigider. Scoate pe dibuite o sticlă îngheţată şi mi-o dă peste umăr. Vreau una la temperatura camerei! Iese, mers îndărăt, ochii în televizor pînă-n mijlocul birtului, întinde mîna sub un raft, scoate sticla. Vreau să i-o plătesc. N-am cui. Plec. Cristoiu şi Gîdea toacă mărunt rezultate pe care se fac că nu le ştiu, dar le ştiu înaintea anunţului oficial. Le ştiu şi eu. Blaga, Oprescu împart primele două locuri. Urmează Orban şi Diaconescu. Scor mic. N-au dat nici unul şi nici celălalt capete în gură, n-au muşcat buldogii mîna care i-a hrănit. Au rămas în consecinţă cu blazonul de nobleţe. În lumea bună, blazonul face mult. La noi, nici cît o ceapă degerată. Sun acasă la Bucureşti. Îmi răspunde Martha, nepoata mea. Aflu că nevastă-mea nu poate fi momentan deranjată. Se uită, îmi spune conspirativ şi ironic copilul, la "Inimă de ţigan". Sun o doctoriţă, colegă de liceu, să o întreb ceva. Te sun eu mai tîrziu, îmi spune grăbită. Ai vreun pacient? Nu, zice. Din două curţi apropiate se aud voci din televizoare date tare. Nu-s date tare pentru exit-poll, ci pentru telenovelă. În Bucureşti, sună o primă estimare, au ieşit la vot cu puţin peste 20 la sută dintre alegători. Oamenii sînt scîrbiţi de politică, anunţă doct un comentator. "Inimă de ţigan" a bătut ca rating scrutinul. La scor! Şi după acest tur electoral, România rămîne cuplată la Băsescu, Becali şi, fireşte, "Inimă de ţigan".