Marii actori făcători de glume care au înseninat de o viaţă sufletul românilor produceau un umor teribil nu numai pe scenă, ci şi în culise. De altfel, când ai un prea-plin de haz nu-l poţi ţine în frâu, să se reverse doar în faţa microfonului, acest haz musteşte şi în restul zilei, deoarece comicii sunt crâmpeiul de bucurie necesar fiecăruia dintre noi. Sunt celebre replicile, bancurile şi farsele făcute de marii actori de comedie în viaţa de zi cu zi. Se zice că a rostit ca de obicei o replică grozavă Jean Constantin după întoarcerea dintr-un turneu la Moscova al Teatrului Fantasio din Constanţa.
Pe vremea comunismului o deplasare în URSS însemna şi o mică „învârteală”. Aveau mare trecere la ruşi pungile de plastic foarte colorate. Românii plecau cu o grămadă de astfel de pungi pe care le vindeau obţinând ruble frumoase cu care cumpărau de la ruşi aspiratoare, maşini de râşnit cafea electrice şi fierbătoare. La întoarcerea din turneul de la Moscova constănţenii l-au întrebat pe Jean Constantin „ce s-a luat de acolo” cu referire la mica bişniţă arătată mai sus. La care, genial, Jean Constantin a răspuns: „S-a luat frumos, mie mi-au luat fâşul de la hotel, lui Manolache i-au luat ceasul de pe noptieră”.
Pentru că în hotelurile de la Moscova se mai şi ciordea. Iată alte perle ale comicilor noştri. Era renumit Nicu Constantin pentru bancurile rostite cu superbă improvizaţie. Se zice că băiatul cunoscutului artist Nicu Constantin era un cititor pasionat. În fiecare zi se ducea la biblioteci, cutreiera prin librării şi anticariate. Într-o zi îl întreabă bibliotecara: „De la cine ai moştenit setea asta de cultură?”. La care băiatul lui Nicu Constantin nu a pregetat să răspundă: „Cultura de la mama, setea de la tata”. Nae Lăzărescu, nu numai mare comic, ci şi un talentat scriitor, chiar a cules într-o carte astfel de întâmplări nostime din afara scenei.
Întâmplări văzute de Nae Lăzărescu prin „gaura” cortinei. Se zice că Alexandru Arşinel îşi ajuta mereu unul dintre băieţi la temele de matematică. Tocmai îi explica cheia unei probleme de aritmetică: „Dacă un zidar are nevoie de 10 zile ca să construiască un zid, 10 zidari ar putea construi acelaşi zid într-o singură zi”. Marele actor îşi întreabă fiul: „Ai înţeles, poţi să-mi dai şi tu un exemplu?”, la care fiul şcolar răspunde cât ai clipi: „Sigur că pot să-ţi dau un exemplu. Dacă un avion are nevoie de 8 ore ca să ajungă la New York, 8 avioane ar putea să ajungă acolo într-o oră”. Iată o altă scăpărare de haz – a simpaticului actor Alexandru Lulescu. În faţa Teatrului Tănase, pe trotuar, Lulescu se întâlneşte cu un dresor de la Circ şi îi spune acestuia: „Pe vremuri erai dresor de căţei, acum am aflat că te ocupi de elefanţi”.
Dresorul n-a rămas dator cu replica: „Ce vrei, cu vârsta mi-a cam slăbit vederea”. O altă nostimadă din afara scenei istorisită de Nae Lăzărescu. Nicu Constantin avea băiatul în clasa întâia la şcoala de muzică. La prima şedinţă cu părinţii Nicu ia cuvântul: „Tovarăşe învăţătoare, fixaţi o sală pentru copiii din clasa întâia, băiatul meu vine la şcoală şi găseşte un bilet pe uşă: astăzi orele se vor ţine în sala N3”, la care învăţătoarea se miră: „Şi ce-i cu asta?”. Cu haz irezistibil răspunde Nicu Constantin părintele: „Păi băiatul meu din clasa întâi nu ştie să citească, că a ajuns de abia la litera D”.