Intoarcerea la popor

Vanatoarea nu s-a terminat inca, e abia in toi, insa oamenii se vor plictisi grabnic de zadarnica haituiala si-i vor tine calea la cotitura. Ca la Galati, de exemplu, unde 1.000 de pensionari famelici, nemaiputand rabda umilinta, s-au incontrat cu zelosii jandarmi in usa Prefecturii. Si cum naiba sa scapi de furia masei dezlantuite? Unde sa te retragi atunci, la ananghie, ca la popor e bai?

Intoarcerea la popor pe care o propovaduieste mereu, cu ipocrita si inconstienta voluptate presedintele Basescu, nu e tocmai un lucru simplu. Inaintea sa, multi altii au fost scurtati de cap in poala norodului tradator si nerecunoscator. Maresalul Antonescu si-a iubit emotionant neamul, si maret, ca si Iuliu Maniu de altfel - unul dintre intregitorii Romaniei Mari - , dar ambii au sfarsit prin a fi condamnati in numele... poporului. Nicolae Ceausescu s-a amagit si el aiurea ca taranii, muncitorii si intelectualii il vor omagia netarmurit si la infinit, inchinandu-i ode si imnuri neghioabe. Cand a dat sa revina la poporul de care se departase in mod planificat, scornicesteanul multilateral adulat nu mai avea in spate decat un zid! Un zid de ura clocotinda si de salbatica manie. In fata zvacneau nervoase pustile incarcate cu plumbi incinsi si nici macar strigatul de mama nationala al Elenei Ceausescu n-a fost in stare sa impiedice macelul prezidential. S-a adeverit inca o data ca poporul nu iarta si nu uita. Menirea lui e sa-si devoreze fiii si sa-i arunce la groapa comuna a istoriei, nicidecum sa imprastie pilda recunostintei. Lectia asta a gratitudinii e plictisitoare, banala chiar, si nesangeroasa. Or, razbunarea inseamna isterie, iar pe isterie s-au inaltat ruguri, streanguri si ghilotine. Moartea adica, moartea aceea perfida, comandata, in subterane, de statul calau, spre derutarea sau intimidarea multimii dedate betiei si veseliei toante. Fidel doar infidelitatii, poporul a prins drag de guresul si scamatorul cotrocenist oranj, si serbarile, de-o splendida vulgaritate, se ingramadesc sleampat. Primul an al Basescului s-a savarsit de ceva vreme si n-am priceput nimic din galceava ce-a inrobit tara. O ciorovaiala marunta si stearpa, intr-un decor saracacios si sumbru. Tara rabda de foame, incalecata brutal de trebuinte vitale, deloc sofisticate, iar scancetul ei e acoperit de "hahaitul" basescian. Si "hahaitul" a ajuns, pe nesimtite, program de guvernare, fara ca poporul sa se sinchiseasca catusi de putin. Deocamdata e sedus de virilitatea politica a alesului pedist, dupa anii de monotonie iliesciana. Amantul oficial al Romaniei se poarta precum vaporenii coborati pe uscat. Dezinhibat si imboldit de pofte deocheate. E grabit, n-are timp sa invete manierele de salon si nici nu-i pasa de gura lumii scrobite, intrucat se va inapoia la ai lui, pe mare. Se distreaza la culme vazandu-i pe natafletii imbracati la patru ace cum tremura de frica ori de cate ori apare in public si transmite, in "prime-time", ucazuri amenintatoare. Il excita teribil teama pe care o raspandeste in jur. Toti filfizonii astia clociti radeau de el deunazi si-l priveau de sus, cu fudula aroganta. Ba ca-i lipseste charisma, ba ca n-are fata de sef de stat, ba ca e mitocan ori incult, se inghesuiau atatia sa-l ia in bascalie si sa-l arunce in derizoriu. Dar a suportat bataia lor de joc, a strans din dinti, a injurat plebeu si a castigat. Iar invingatorului i se cuvine totul, se stie! De acum inainte nimeni nu-l va opri sa-i "beleasca" pe fostii detractori, ca altceva nici nu-l intereseaza in trecerea pe la Cotroceni. Tin minte scena juramantului, in prezenta Patriarhului Teoctist. Proaspatul uns, autoproclamat recent "cetatean de rand", era nespus de mandru si parca, in impaunarea umeda ce-l cuprinsese, isi striga victoria: "N-ati crezut in mine, m-ati desconsiderat, dar v-am dovedit! Tocmai eu, copilul nesansei! Am plecat de jos si am devenit stapanul vostru, iar pentru asta trebuie sa va temeti! Sunt mai siret ca ai dinaintea mea si nu voi repeta greselile lor! Asa sa-mi ajute Dumnezeu, natarailor!". Ochii ii sclipeau intr-un fel anume si trupul tremura usor, cum se intampla cu marile feline ce-si pandesc prada. Vanatoarea nu s-a terminat inca, e abia in toi, insa oamenii se vor plictisi grabnic de zadarnica haituiala si-i vor tine calea la cotitura. Ca la Galati, de exemplu, unde 1.000 de pensionari famelici, nemaiputand rabda umilinta, s-au incontrat cu zelosii jandarmi in usa Prefecturii. Si cum naiba sa scapi de furia masei dezlantuite? Unde sa te retragi atunci, la ananghie, ca la popor e bai? Zau daca nu ma infioara raspunsul la astfel de intrebari!