Sirenele ambulantelor tiuie asurzitor prin Bucuresti, trezind din motaiala cainii maidanezi. Card lung si vijelios de salvari, chemate la granita dintre viata si moarte. Unde s-or grabi ?, intreaba cineva, nimerit pe strada de urgenta. Duc Romania la reanimare !, ii raspund in gand. I s-a facut rau sarmanei si a lesinat dintr-odata. S-a albit ca varul si a cazut din picioare. N-a mai apucat sa scoata decat un "Au !', moale si stins.
Ajunsa la primul spital, a vazut-o medicul Isarescu. I-a pus stetoscopul si i-a ascultat bataile sufletului pierdut. "Nu vom avea tornade la Braila.(...) gainile se vor linisti si vor oua', conchide omul cu halatul alb, invesnicit la capul muribundei. A venit apoi altul, mai marele doctorilor. Stabul Jeffrey Franks se numeste asta. E un ins durduliu si poarta pantofi scalciati. Nu e de-al nostru, este al alora de afara. Diagnosticul sau a sunat altfel. Cica bolnavei i s-a tras de la amanarea unor privatizari si de la "baietii destepti' care au capusat energia nationala. (Apropo, ne-a mai ramas ceva national intre fruntarii ? Cu exceptia saraciei, desigur.... ) Cartelul mondial ce s-a instapanit peste noi si-a terminat gologanii, pasamite, si se reped sa goleasca definitiv cufarul nenorocitei. Niscaiva maruntis de cheltuiala nu-i strica niciodata. Iar cu "baietii' aia, sigur nu-s ai lor, ca altcumva nu pricep taraboiul iscat in salonul de rezerva in care se zbate pacienta.
"Felcerul' Franks si-a luat trusa de prim ajutor si s-a carabanit la ai lui. La fel de zambaret si de dolofan, semn ca i-a priit pe aici. "Ma gandesc la posibilitatile de afaceri oferite de Romania', ne-a spus la plecare, din botul limuzinei luxoase. Pai, era si pacat sa rateze cogeamitea oportunitatea de imbogatire ! In locul lui va sosi altcineva, caci astia sunt clonati in laboratoarele finantei transnationale, nu e chip sa scapam de ei. Sunt multi si cinici, manuiesc bisturiul cu o precizie ce te ingheata. Taie fara mila bucata din trupul cate unei tari si nimeni nu cuteaza sa le dea peste maini. Imi trece prin minte o vorba rostita de Dan Puric deunazi, e tare potrivita.
"Cand vine jigodia in jurul gardului, trebuie sa fie niste oameni care sa latre', zice actorul, dar romanii n-au invatat inca sa latre. Doar schelalaie, obisnuiti sa primeasca bate pe spinare de la orice venetic. Jigodia ne-a intrat in batatura, in casa, in carne, in codul genetic, pretutindeni. Schelalait lung si lugubru, sfasietor. Romania s-a imbolnavit de jigodie, insa doctorii o mint ca are o simpla anemie. Nimic grav, e de la stres, i se repeta intruna. La externare i se prescrie o reteta de nu pridideste s-o citeasca, biata. Oricum n-are bani sa-si cumpere "doftoriile', subventiile au fost taiate, e doborata de criza. Ramane ca proasta in strada, cu palma intinsa, asteptand sa i se arunce un banut sau un colt de paine. Lumea asta grabita n-o baga in seama, fiecare isi cara in spate sacul cu griji, poverile. Of, de s-ar opri tiuitul sirenelor ! Incetati mascarada si intoarceti Romania de la reanimare, casapilor!