Între Caragiale şi Regele Mihai

Dupa o luna de cand au izbucnit protestele de strada in Romania, imi este clar ca aceste doua repere – Caragiale si Regele Mihai – devin singurele concluzii care se pot trage clar.

Chiar daca nu esti monarhist, dar gandesti corect, impartial, neutru si detasat, nu se poate sa nu iti dai seama ca din toata oferta politica din acest moment din Romania, singura entitate va­labila este cea reprezentata de Casa Regala a Romaniei si Regele Mihai. Regele Mihai este tot ceea ce nu pot fi oamenii nostri politici. Regele nu poate fi acuzat de nici unul dintre lucrurile pe care le reprosam, pe buna dreptate, intregii clase politice.

M-a surprins si m-a pus pe ganduri in acest context declaratia printului Charles al Marii Britanii, potrivit careia 'in laboratoarele marilor puteri se lucreaza la un plan pentru o posibila instaurare a monarhiilor in Romania si Bulgaria'.

Iar recentele sondaje de opinie IMAS stabileau un top al increderii romanilor in personalitatile politice ale momentului: pe primele trei locuri, Regele Mihai – cu 36,6 % –, Regina Ana si principesa Margareta. Ei trei impreuna insumau peste 50% din increderea romanilor. Deci, Casa Regala a Romaniei.

Daca aici lucrurile par sa fie clare, deocamdata, trecand la urmatoarea concluzie – Caragiale – intelegem, cu deznadeje, de ce, in ciuda sondajului IMAS, reinstaurarea monarhiei pare improbabila – mai degraba un vis frumos. Aceleasi motive care il faceau pe Caragiale sa se exileze la Berlin in martie 1905. Iata ce spunea criticul Dan C. Mihailescu despre volumul sau 'Despre omul din scrisori' (Humanitas, 2009): '(...) Dar cred ca la noi – asta e o premisa, deci nu stiu sigur, e o senzatie – am plecat de la bles­temul lui Eminescu in care spune «usca-i-s-ar mainile cui a inventat neamul asta la portile din Balcani». Caragiale o spune mult mai dur: «Daca ne imaginam Europa ca un om intins, capul este la Berlin si picioarele urat mirositoare sunt in Valahia». Daca e sa gasesc un numitor comun in toata corespondenta scriitorilor romani, acesta e, cum spune Cioran, neantul valah, blestemul. Toata lumea pleaca la studii, pe cai mari, dorind sa aduca Occidentul, iar cand vin spun, ca Eminescu – «de cand m-am intors in aceasta tara sunt un mort viu... »'.

Pe scurt, desi se pare ca am identificat solutia corecta – Monarhia si Regele Mihai – cel mai pro­ba­bil nu vom fi in stare s-o punem in practica. De ce? Din cauza acelui 'neant valah' transformat intr-un blesem, vorba lui Emil Cioran, care ne impiedica pe noi, in primul rand, sa ne schimbam mentalitatile.

Tot ce se pare ca putem face este sa-l validam si revalidam zilnic pe Caragiale. Fundamental, demagogia, bascalia, semidoctismul, impostura, ipocrizia si cumetriile au ramas la fel ca pe vremea lui Nenea Iancu si continua sa fie si azi caracteristicile noastre. Adica, ne inecam amarul facand haz de necaz. Desigur, avem si exceptii – oameni de valoare –, dar ele continua sa confirme o regula care spune ca economicul a arestat de mult clasa politica si tine prizonier statul si poporul. Din pacate, nu se intampla numai la noi. Julien Assange, fondatorul Wikileaks, afirma recent intr-un interviu pentru revista 'Rolling Stones' ca cele trei forte care conlucreaza ocult si conduc lumea azi sunt: elita financiara, comple­xul militaro-industrial si mass-media centrale.